Româna are anumite cuvinte care provin din latină, dar care însă nu au fost moştenite, ci împrumutate din alte limbi, precum slava, germana şi greaca.
Exemple de astfel de cuvinte includ:
ulei, provenit din slava veche “olei”, împrumutată prin intermediul germanei din latinescul “oleum”.
cufăr, din poloneză “kufer”, care vine din germanul “koffer” (cf. englezescul coffer), împrumutat de la “cophinus” (cf. englezescul coffin)
bere, din germană “bier”, cel mai probabil de origine latină, de la “bibere” şi deci provenind din aceeaşi rădăcină ca şi “a bea”
rigă, un cuvânt vechi însemnând rege, împrumutat din greacă, unde a ajuns de la latinescul “rex”.
Misterul cănii
cană, din bulgară “kana”, probabil împrumutat din germană “Kanne”, pe vremea când slavii vechi erau vecinii acestora. Latinii au împrumutat şi ei “canna”, din care provin anumite cuvinte precum spaniolul “caña” (de bere), francezul “canistre” şi englezescul “can”.
Cum ştim că nu l-am moştenit direct din latină? în primul rând nu arată cum trebuie: toate vocalele înainte de consoane nazale s-au transformat în “â”, aşa că ar trebui să apară “cână”. În al doilea rând, românii s-au despărţit de restul latinilor înainte ca germanii să exercite o influenţă asupra latinei: de asta, spre deosebire de restul latinilor, noi spunem “alb”, nu “blanc”.
Alte articole:
Slavii şi influenţa asupra lorCuvinte ţigăneştiNume vechi româneştiSocial networking într-o corporaţieListă de cuvinte ţigăneşti în română
Acest articol a fost postat
la 14 Noiembrie 2007 21:11 şi este pus în categoriile română.
Puteţi urmări răspunsurile prin feedul RSS 2.0.
Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback de pe situl dvs.
November 15th, 2007 la 11:44 pm
[…] Despre intrarea politicii în blogosferă şi alegerile europarlamentare cu d-na Corina Dragotescu. /Silviu Tatu şi introducere la cartea Numeri./ Despre a-ţi lua sau a nu-ţi lua maşină personală …discuţii neaşteptate./ Împrumuturi lingvistice pe înţelesul tuturor./Articolul nostru de ieri din Sinaxis despre suportabilitate şi aroganţă./ […]
January 29th, 2008 la 2:27 am
Buna seara!
Imi place ce faci dumneata aici.
In legatura cu problema mujdeiului francofon (am lamurit-o si “la mine acasa”, o lamuresc si aici): in fond ambele vin din “mustum” si “alium”, adica zeama si usturoi. Etimologia frantuzeasca e o elucubratie menita a fi pur si simplu mai interesanta pentru cititorul neavizat;
…chiar trebuie sa pun o notita “Nu tot ce scrie in acest jurnal e musai sa fie adevarat”?
Te salut
January 29th, 2008 la 2:28 am
Felicitari si pentru ca esti primul domn care cerceteaza!
March 25th, 2008 la 7:10 pm
“Riga” are, cred, origine sanscrita..
May 6th, 2008 la 12:31 pm
O limba “vie” nu se afla niciodata intr-o stare de incremenire, ci se afla permanent intr-o proces de evolutie.
Evolutia unei limbi se desfasoara insa foarte lent, pe perioade indelungate, de ordinul sutelor de ani.
Schimbarile care au loc in viata sociala si relatiile de tot felul dintre popoare impun trecerea unor cuvinte dintr-o limba in alta, adica imprumuturile.
Innoirea vocabularului este un proces esential si inevitabil in conditiile schimbarilor sociale, politice, economice si culturale care au loc permanent in societatea umana.