Băsescienii vs. indiferenţii
Am învins. Care noi? Cumva băsescienii? Nuuu, noi cei care nu am mers la vot. Pentru prima dată, la un scrutin, prezenţa a fost sub 50%. Dacă în 1990, prezenţa ajungea la 86%, aceasta a scăzut treptat, ajungând la un patetic 44% şi nedând semne de revigorare.
Astfel că rezultatele au fost în acest fel:
Okay, dar totuşi de ce să nu votăm? O mulţime de tineri din mediul urban sunt foarte mari susţinători ai lui Băsescu. Evident, un politician demagog cu gura mare, care se înjură cu toată lumea, cu tupeu şi nesimţire se potriveşte de minune cu personalitatea acelor votanţi.
Băsescu uneori se înţelege foarte bine cu Becali, că doar sunt făcuţi din acelaşi aluat. Băsescu al nostru e un Becali light, e nesimţit, dar nu la nivelul lui Becali. Printre asemănările dintre ei, se află înjuratul ziariştilor. După celebrul episod cu un ziarist numit “găozar“, Băsescu numeşte o reporteriţă ţigancă împuţită. Părerea băsescienilor e că înjurăturile sunt cu totul justificate pentru că “ziariştii şi-o merită”.
Urmează eternele certuri cu Tăriceanu, Băsescu părând că singurul lui scop ca preşedinte e să-i pună beţe-n-roate lui Tăriceanu, de parcă alte lucruri de rezolvat nu ar exista.
Băsescu este prezentat de susţinătorii lui ca un cruciat care luptă pentru dreptate, când de fapt este un politician corupt, bădăran care luptă pentru propriile interese politice şi pentru grupurile de interese care-l susţin. Despre celebrele scandaluri de corupţie (programele guvernamentale “construcţia autostrăzilor pentru prietenii nostri” şi “curent ieftin pentru băieţii noştri”), băsescienii susţin tare că “ce, dacă tu ai fi preşedinte, nu ţi-ai ajuta prietenii? e ceva omenesc!”, de parcă a fura şi a fi necinstit sunt cele mai normale lucruri din lume.
Cei care s-au săturat de Băsescu şi nesimţirea lui sunt numiţi “egoişti” sau că “nu-şi iubesc ţara”. Oare? Poate că unii şi-au dat seama că oricum oamenii politici nu influenţează chiar atât de mult ţara pe cât se crede, iar dacă vrem s-o schimbăm, trebuie s-o facem noi nu să aşteptăm politicienii. În orice caz, indiferent de cât de proastă e conducerea, suntem în Uniunea Europeană şi la dictatură sau războaie nu mai ajungem, aşa că poate să fie oricine vrea la cârmă. Iar când vom reuşi să ne schimbăm noi, vom avea şi lideri mai buni..
Eu l-am votat în 2004, dar acum nu mai cred că merită, m-a dezamăgit în modul în care s-a comportat şi nu vreau să-i mai legitimez compartamentul prin votul meu, valibil cu toate partidele pe care le avem acum. Când lucrurile se vor schimba, voi reveni să votez, dar până atunci, nu merită nici să ies din casă până la şcoala care se află la 200 metri.
Alte articole:
