Englezii fac mâncare mai puţin palatabilă, cel puţin aşa ne spune propaganda franceză. Poate că există totuşi anumite briliante în bucătăria lor tradiţională, nu? O reţetă de-a lor puţin apreciată în zilele noastre este crow-pie, sau plăcinta de cioară. Cum de le-a venit ideea să mănânce aceste păsări, care nu arată prea îmbietor, e greu de spus, dar există reţete pe internet, iar clasa mai săracă a Angliei chiar mânca astfel de lucruri.

Cu puţină cercetare pe google, aflu că este foarte dificil să prepari ciorile, pentru că penele nu se scot uşor ca la celelalte păsări, astfel că trebuie să jupoi pielea cu totul. Mai aflăm şi că se mănâncă doar pieptul şi pulpele, că spatele e amar.

Acest site are chiar trei reţete de cioară: tocană de cioară, mâncare de cioară la oală şi evident, plăcinta de cioară. Toate trei, la fel de apetisante.

Ted Hughes, poetul, crede că cioara era simbolul totemic al Angliei înainte de a fi importat leul. Poate că are dreptate şi englezii îşi mâncau fostul simbol. În orice caz, lui Ted al nostru îi plac ciorile destul ca să-şi numească personajul principal dintr-o serie de poezii mistico-mitologice chiar aşa: Crow (Cioară).

Alte articole:

Acest articol a fost postat la 1 Noiembrie 2007 01:56 şi este pus în categoriile aiurea. Puteţi urmări răspunsurile prin feedul RSS 2.0. Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback de pe situl dvs.