Ei, aş! Nu mor caii când vor câinii! Platitudinele şi clişeele sunt mai la modă decât oricând, iar wise-guy-ul de Bucureşti la fel de sclipitor.
Mitică crede despre sine că este un om al timpului său, că alt timp nu are, săracul. Deci, ce năravuri a mai învăţat în ultima sută de ani?
Acum o sută de ani era franţuzit, acum vorbeşte engleza, că aşa e trendy-flendy.
Nu spune că vorbeşte la celular, ci la molecular.
A sărbătorit mileniul şi în 2000 şi în 2001, de fiecare dată spunându-ţi că nu te-a văzut de un mileniu.
Oamenii pe care-i întâlneşte sunt fie pafarişti (pe dinafară) sau alifişti (unşi cu toate alifiile).
Pentru el, pluralul lui blog e bloage, iar al lui euro e euroi.
Are pe maşină lipite abţibilduri cu citate filosofice, precum În frâne şi în femei să nu te încrezi.
Dar în definitiv, de ce Mitică şi nu alt nume? Păi, Dumitru a fost un nume foarte popular în Bucureştiul de demult. Între timp, au mai venit oameni din toatâ ţara şi au modificat proporţia de Mitici. Însă în judeţul Ilfov, cel mai comun nume de familie nu e Ionescu, nici Popescu, ci Dumitru. Mitică al nostru. Al dracului Mitică!
Alte articole:
Slavii şi influenţa asupra lorCălător în timpIntroducerea cenzurii religioaseFuzionarea real-life-ului şi internetuluiAteismul in România
Acest articol a fost postat
la 13 septembrie 2007 09:00 şi este pus în categoriile aiurea, nostim, bucureşti.
Puteţi urmări răspunsurile prin feedul RSS 2.0.
Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback de pe situl dvs.
