Astăzi eram într-un anticariat şi observ ceva ciudat: unul dintre clienţi, un domn în vârstă de peste 60 de ani vorbea într-un accent cu adevărat ciudat: nu era un accent regional, care se aude uneori prin Bucureşti: era accentul pe care l-am mai auzit doar în anumite înregistrări mai vechi. Probabil acesta era accentul obişnuit al intelectualităţii bucureştene de dinainte de război şi care s-a pierdut odată cu venirea comuniştilor şi schimbarea intelectualităţii cu una nouă, proletară, care a venit cu propriul accent. În orice caz, este surprinzător că acest accent s-a păstrat şi în condiţiile în care aproape nimeni nu-l mai foloseşte şi în era televizorului, care omogenizează toate accentele într-o formă neutră.

Însă şi îmbrăcămintea era discordantă cu secolul XXI din jur la acea persoană: un palton cu cordon şi două rânduri de nasturi, o geantă a cărui model probabil nu se mai fabrică de zeci de ani şi o pălărie a cărei formă (foarte rotundă şi cu boruri late) aminteşte de anii ‘30, sau poate de agenţii FBI din anii ‘50, iar în zilele noastre este o apariţie foarte rară — chiar pălăriile sunt foarte rar folosite.

Acea persoană căuta o carte anume pe care n-a găsit-o. O fi fost oare un călător în timp care s-a întors dezamăgit şi fără carte în timpul lui? :-)

Alte articole:

Acest articol a fost postat la 15 decembrie 2006 03:10 şi este pus în categoriile aiurea. Puteţi urmări răspunsurile prin feedul RSS 2.0. Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback de pe situl dvs.