A fost vorba despre nume dacice de persoane (exact zero) şi nume dacice de râuri (cu indulgenţă vreo şapte), au mai rămas numele dacice de oraşe, care sunt în număr de zero în România. De fapt există un oraş cu nume dacic, Plovdiv, derivat din Pulpudeva, dar fiind în Bulgaria nu-l putem socoti ca dovadă a continuităţii noastre.

Nu e de mirare, pentru că dacii nu şi-au păstrate localităţile, ci au fugit în munţi, nefiind nicăieri o continuitate strictă a aşezărilor, strămoşii noştri mutându-se de colo-colo salvându-se de atacurile hunilor şi altor barbari din est.

Dar totuşi, ce nume au rămas din vremea antică? “Abrud” din “Abruttum” şi “Oltina” din “Altinum” sunt singurele cazuri clare, în care putem spune că sunt oraşe cu nume adevărat vechi, chiar dacă în cazul Oltinei ne-a venit printr-un intermediar slav. “Hârşova” din “Carsium” şi “Piatra-Neamţ” din “Petrodava” sunt doar ipoteze, neviind clară evoluţia lor, iar numele Berzoviei pare a fi slav, de la “brzo”, rapid.

Dar mai există şi o localitate numită “Capidava” în Judeţul Constanţa, însă a fost redenumită de Ceauşescu, iniţial numindu-se “Calichioi”, din turceşte “Kaleköy”, însemnând “satul fortificat”.

Alte articole:

Acest articol a fost postat la 9:53 pm şi este pus în categoriile istorie, română. Puteţi urmări răspunsurile prin feedul RSS 2.0. Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback de pe situl dvs.