Cum ajung oamenii aici?

Unul dintre lucrurile cele mai interesante în a fi blogger e să vezi ce fel de minunăţii au căutat oamenii pe google să ajungă aici. De exemplu:

  • imnuri dacice — cum singura inscripţie în limba dacă pe care o cunoaştem e DECEBALUS.PER.SCORILO, presupun că fie nu sunt lungi imnurile alea, fie sunt cam repetitive.
  • bazele vindecării cuantice — e genul de frază cu care “bio-energo-terapeuţii” îşi păcălesc pacienţii mai creduli. Nu se ştie dacă există vreo influenţă a efectelor cuantice asupra materiei vii, aşa că cei care spun că vindecă cu fizica cuantică sunt un fel de vraci sau vrăjitoare.
  • fabrică de nasturi — nu-i chiar minunăţie, dar ideea de fabrică de nasturi sună interesant
  • pălărie anii 30 — heh, vreau şi eu o pălărie de-asta!
  • palton cu cordon — s-ar potrivi cu pălăria din anii 30
  • parodii muzicale cu preoţi — trebuie să găsesc nişte veşminte preoţeşti şi să mă apuc să fac parodii pe youtube!
  • şpagă pentru o parohie — vreun tânăr preot vrea să-şi găsească o nouă parohie şi are nevoie de informaţii în legătură cu sumele vehiculate
  • cântece patriotice — în limba dacă, evident!
  • păreri angajaţi despre ibm — părere: IBM-ul e mare, imens. Pentru a înţelege cât de mare e, vezi postul despre mărimea universului, şi împarte totul la doi.
  • teoria cenzuriibla bla bla bla bla blab bla se crede că bla bla bla bla de către stat bla bla bla bla bla
  • mari prezicatori ai lumi — există două tipuri de prezicători: cei care au predicţii greşite şi cei care scriu lucruri atât de vagi încât orice s-ar întâmpla, se poate interpreta că au avut dreptate. Marii prezicători fac parte din a doua categorie.

    Alte articole:

  • Altermedia, adopţiile homosexualilor şi orfelinatele
  • Prezicători, ghicitori şi profeţi
  • Ştiinţă economică în parcul IOR
  • Soluţie la deficitul bugetar: Fără finanţare a bisericii din bani publici
  • Pământul va fi înghiţit de o gaură neagră în mai 2008
  • Un răspuns to “Cum ajung oamenii aici?”

    1. pacala spune:

      buna aia cu fabrica de nasturi. pe la inceputul anilor ’90, cu niste amici, hai s’o taiem in italia. vize, pile, nebunie, tranzit, telefoane, nimic. ce sa facem? undeva pe bd. dacia in bucuresti era o reprezentanta a unei intreprinderi din slovenia, (nu aveau ambasada), metalka, ne’am pus sifonieru’ pe noi (costume), serviete, alea-alea, si ne’am infiintat cu tupeu: uite dom’le vrem si noi o viza ca vrem sa facem afaceri, pai nu stiti ca nu se poate, ‘aide bre ca suntem oameni si noi, tra-la-la, pana intreaba aia: pai si ce vreti sa faceti? cum ce, ha, auzi vorba! nasturi tataie, nasturi de tabla! e, si sa vezi ca a tinut bancu! ne’a aranjat vizele!

    Lasă un răspuns