Bătălia Internetului
Parte din Războiul pentru eliberarea informaţiei şi puterii de decizie
Scenă de luptă dintre piraţii care downloadează muzică şi companiile muzicale.
Dată 1999-2020 Loc Lumea largă Rezultat Instaurarea democraţiei electronice
Combatanţi
Poporul electronic	Guvernul analogic
Comandanţi
Richard Stallman, Linus Torvalds, Jimbo Wales, alţii	CEO-ii corporaţiilor politicieni corupţi
Forţă
miliarde de persoane companiile inovatoare	mii de avocaţi companiile reacţionare
Victime
necunoscute	necunoscute

Bătălia internetului se referă la bătălia susţinută la nivel global împotriva guvernelor şi corporaţiilor care vor să-şi păstreze şi în era digitală vechile priveligii.

Poate că aşa va începe un articol din Wikipedia despre această luptă, care deja a început. Este greu de precizat care va fi scara conflagraţiei şi cât de greu vor renunţa guvernele şi marile corporaţii, dar rezultatul este unul singur. S-a dovedit de multe ori că nu se pot opri inovaţiile tehnice prin mijloace legislative.

Despre ce este vorba în acest război? În primul rând despre eliberarea cunoaşterii şi informaţiei, în toate variantele lor. Internetul ne oferă posibilitatea de a avea acces instantaneu la orice informaţie a umanităţii, orice cântec, orice carte, orice film creat vreodată. Însă în cele mai multe cazuri este ilegal: a oferi aproape orice operă creată în ultimii o sută de ani este contrar legii dreptului de autor.

Cu toate acestea, în subteran există tehnologii P2P (de exemplu DC++, BitTorrent), care permit împărtăşirea (shareuirea) cu alţii a acestor informaţii: muzică, filme, e-cărţi. Guvernul şi marile corporaţii nu stau cu mâinele în sân văzând cum puterea lor — care vine tocmai din desfacerea fizică (CD-uri, DVD-uri, cărţi de hârtie) a informaţiei — poate fi pierdută. De aceea, există ofensiva RIAA, care a dat în judecată zeci de mii de persoane, pentru a speria şi a descuraja P2P-ul.

Rezultatul însă nu este pe măsura aşteptărilor marilor corporaţii: mai mult de jumătate din internauţi downloadează muzică şi filme. Aici este ceva interesant: s-a ajuns ca să fie mai mulţi care să NU respecte acea lege decât cei care o respectă. În mod normal, într-o democraţie adevărată, s-ar schimba legea după dorinţele poporului, dar, deh…

Cum legea nu se poate schimba, este posibil să se creeze o cultură alternativă liberă: Linuxul ca reacţie la restricţiile Windows, Wikipedia ca reacţie la enciclopedii non-free precum Britannica şi Encarta. La muzică, de asemenea există muzica indie (cu publisheri independenţi şi atitudinea do-it-yourself), care din nefericire e cam puţin cunoscută în România.

În al doilea rând, partea care e cea mai importantă: power to the people! Blogurile, Wikipedia, Myspace, Youtube: utilizatorii obişnuiţi deja pot să creeze conţinut, iar vocea lor poate fi făcută simţită. Acest fapt a fost deja recunoscut de revista TIME, care a acordat titlul de Persoana anului 2006 ŢIE, adică internautului.

Acesta este doar începutul: va urma democraţia virtuală pe internet: niciodată nu a fost mai uşor ca poporul să fie consultat. E doar o problemă de timp până când se va schimba paradigma politicii, iar comunicaţiile prin internet vor avea un rol central.

Succes cu revoluţia digitală şi ne vedem la următoarea: Revoluţia Inteligenţei Artificiale sau Singularitatea Tehnologică. Până atunci, browsing şi blogging plăcut! ;-)

Inevitabilul s-a produs: România a făcut încă un pas spre o cenzură religioasă de evul mediu: a fost votată noua lege a cultelor, care la propunerea cultului musulman (şi cu susţinerea tuturor celorlalte culte), are un paragraf care interzice defăimarea religioasă ofensa adusă simbolurilor religioase. Adică probabil ceva asemănător cu ce găsim în ţări precum Iran.

Legea este destul de neclară pentru a nu spune ce înseamnă defăimarea religioasă, dar în orice caz este o piedică la libera exprimare. Cei mai afectaţi vor fi artiştii (care au parodii asupra religiei) cât posibil şi ziariştii care investighează anumite biserici. Dacă un ziarist afirmă că pentru ca un preot ortodox să obţină o parohie în Bucureşti trebuie să plătească o şpagă de 15.000 €, o fi oare aceasta o defăimare a BOR ? Sau poate chiar teoria evoluţiei să fie cenzurată: teoria contrazice destule lucruri scrise în Biblie: afectează credibilitatea ei şi poate fi o defăimare, nu? (vezi Rusia)

Ceea ce este şi mai uimitor este că un singur deputat a votat împotrivă, iar presa mainstream abia a menţionat incidentul.
Legături: Humanism.ro, Liberalism.ro

Parcul se pare că atrage tot felul de activităţi politice: în acelaşi parc, pe o bancă se găsea un pliant manifest, tipărit mai mult ca sigur de către nişte binevoitori social-democraţi.

Acest pliant ne informează că alianţa PNL-PD e de vină pentru creşterea preţului la benzină. Cine ar fi crezut că Tăriceanu şi ai lui influenţează preţul mondial al petrolului, care s-a dublat în ultimii ani.

Nu aş fi vrut ca primul post să fie despre politică, dar, în fine… Astăzi eram prin parc şi întâmplător aud nişte moşi discutând înflăcărat despre subiecte actuale, mai exact despre România, Uniunea Europeană şi economia noastră mioritică. Printre frânturile de frază care au ajuns la mine se afla “îţi spun eu: ăştia nu vor decât să fim o piaţă de desfacere”. Interesant, acest buzz-word “piaţă de desfacere” este destul de popular şi folosit de aceeaşi categorie de oameni cu “nu ne vindem ţara”.

Însă, din punct de vedere economic este absurd a spune aşa ceva: pentru a fi o piaţă de desfacere, e necesar să produci şi tu ceva. Nu se poate să cumperi un BMW dacă nu ai bani, iar bani nu ai decât dacă produci ceva ca să vinzi în exterior. UE are nevoie să existe o clasă de mijloc în România dacă vor să ne vândă BMW-uri şi brânza lor Camembert.

Apoi, mai este şi o neînţelegere a structurilor UE şi a fondurilor de dezvoltare. O avea UE multe hibe şi capcane, dar aceasta nu este una dintre ele: UE îţi dă bani pentru a începe o afacere care să producă ceva local. Cine are idei viabile şi plan de afaceri detaliat, îi primeşte. Şi aici vorbim de sume mult mai mari decât importurile României din UE: este vorba de zeci de miliarde de €.