Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, începând cu 11 Decembrie 2008, a început să cenzureze situri pe care le consideră pornografice.

Fără nicio avertizare, nici măcar un comunicat public cu lista completă a siturilor blocate, Autoritatea Naţională pentru Cenzura Internetului a început să cenzure siturile care nu se potrivesc cu morala socialistă.

Majoritate siturilor sunt pornografice, dar mai se strecoară şi situri precum www.220.ro, un site de video sharing, unde utilizatorii uploadează filmuleţe amuzante şi care nu e nici de departe un site pornografic, mai degrabă având filmuleţe cu pisici.

Despre cenzură şi binele societăţii s-a discutat mult şi bine, problema cea mai mare fiind că statul, atunci când simte că poate să cenzureze, va începe din ce mai mult, ajungând la cenzura politică: dacă se blochează situri pornografice, de ce să nu blocheze şi alte siteuri ilegale: de exemplu, cele cu calomnii. Evident, orice acuzaţie de corupţie va fi o calomnie, ceea ce-ţi va bloca situl.

Dacă e să ne gândim bine, chiar dacă cenzura pornografiei ar fi un lucru bun, ce contează 40 de situri, când internetul are milioane de alte situri de genul ăsta?

În momentul scrierii acestui post, nu toate ISP-urile au aplicat lista de cenzură, dar unele au fost prompte în aplicarea deciziei, pentru a evita amenzile mari (de 50.000 lei) pe care le pot primi.

Lista de situri cenzurate în România

Internet censorship in Romania, articol pe English Wikipedia

Scopul principal al presei este să informeze, nu să alarmeze degeaba pe cei care cred în titlurile lor zănatice şi senzaţionaliste.

Evenimentul Zilei şi Cotidianul, două dintre ziarele care se consideră “de calitate” au titluri de tabloide, în legătură cu defecţiunea de la LHC:

Englezii fac mâncare mai puţin palatabilă, cel puţin aşa ne spune propaganda franceză. Poate că există totuşi anumite briliante în bucătăria lor tradiţională, nu? O reţetă de-a lor puţin apreciată în zilele noastre este crow-pie, sau plăcinta de cioară. Cum de le-a venit ideea să mănânce aceste păsări, care nu arată prea îmbietor, e greu de spus, dar există reţete pe internet, iar clasa mai săracă a Angliei chiar mânca astfel de lucruri.

Cu puţină cercetare pe google, aflu că este foarte dificil să prepari ciorile, pentru că penele nu se scot uşor ca la celelalte păsări, astfel că trebuie să jupoi pielea cu totul. Mai aflăm şi că se mănâncă doar pieptul şi pulpele, că spatele e amar.

Acest site are chiar trei reţete de cioară: tocană de cioară, mâncare de cioară la oală şi evident, plăcinta de cioară. Toate trei, la fel de apetisante.

Ted Hughes, poetul, crede că cioara era simbolul totemic al Angliei înainte de a fi importat leul. Poate că are dreptate şi englezii îşi mâncau fostul simbol. În orice caz, lui Ted al nostru îi plac ciorile destul ca să-şi numească personajul principal dintr-o serie de poezii mistico-mitologice chiar aşa: Crow (Cioară).

Ei, aş! Nu mor caii când vor câinii! Platitudinele şi clişeele sunt mai la modă decât oricând, iar wise-guy-ul de Bucureşti la fel de sclipitor.

Mitică crede despre sine că este un om al timpului său, că alt timp nu are, săracul. Deci, ce năravuri a mai învăţat în ultima sută de ani?

Picasso spunea “calculatoarele sunt inutile: nu dau decât răspunsuri”. Da, oamenii caută pe google întrebări sperând la vreun răspuns. Uneori, cu aceste întrebări ajung la mine pe site. Am ales câteva întrebări prin care unii au ajuns la mine la blog, şi încerc să răspund la ele:

pot învăţa calculatoarele singure?

depinde ce înţelegi prin a învăţa: nu au voinţă proprie să pornească să înveţe de capul lor, dar prin anumiţi algoritmi de inteligenţă artificială pot să se preia date din experienţă şi să le folosească atunci când întâlneşte situaţii similare.

de unde au apărut românii?

românii au locuit de pe vremea dacilor şi a romanilor pe undeva prin munţi, însă nu e clar unde (vezi Etnogeneza românilor). Din punct de vedere genetic, nu suntem puri romani, nici puri daci, ci avem o groază de alte popoare care au contribuit, mai ales diverse triburi slave, dar şi unguri şi popoare turcice precum cumanii şi pecenegii.

de unde au venit ungurii?

de la est de munţii Ural, de undeva prin Siberia.

cum să scrii la tastatură?

păi de obicei cu degetele de la mână, dar se poate, mai greu, şi cu cele de la picioare, sau cu nasul. Cu alte organe e mai dificil.

cum se spune “prost” în engleză?

stupid

ce s-a inventat în secolul 19?

secolul XIX a cunoscut o explozie în mai toate domeniile ştiinţifice şi tehnice, dar cea mai mare influenţă au avut-o motoarele cu aburi, trenurile, uzinele de oţel, centralele electrice şi telefonul.

ce sa vizitezi in bucuresti?

Centrul istoric e în reparaţii, aşa că e bine să-l eviţi. Ai putea începe cu Muzeul Satului şi Casa Poporului.

cum pot sa invat engleza mai usor?

stai o lună în Anglia.

cum sa calatorim?

Cu maşina, cu autobuzul, cu trenul, cu avionul. Ai nevoie de buletin de identitate pentru ţările UE, paşaport pentru multe altele şi viză pentru unele, precum SUA.

cum s-au creat planetele?

la început era un nor de gaz cosmic. Sub influenţa gravitaţiei, particulele se apropie pentru a forma corpuri din ce în ce mai mari. Cele destul de masive vor putea să se “aprindă” şi să devină sori, iar cele mai mici vor putea captura ce a rămas din acel nor de gaz deoarece vor

cum se gaseste arhiva de la messenger?

e în C:\program files\Yahoo!\Messenger\Profiles

mai exista hanuri?

da. Hanul lui Manuc, de exemplu, încă mai primeşte oaspeți

Astăzi eram într-un anticariat şi observ ceva ciudat: unul dintre clienţi, un domn în vârstă de peste 60 de ani vorbea într-un accent cu adevărat ciudat: nu era un accent regional, care se aude uneori prin Bucureşti: era accentul pe care l-am mai auzit doar în anumite înregistrări mai vechi. Probabil acesta era accentul obişnuit al intelectualităţii bucureştene de dinainte de război şi care s-a pierdut odată cu venirea comuniştilor şi schimbarea intelectualităţii cu una nouă, proletară, care a venit cu propriul accent. În orice caz, este surprinzător că acest accent s-a păstrat şi în condiţiile în care aproape nimeni nu-l mai foloseşte şi în era televizorului, care omogenizează toate accentele într-o formă neutră.

Însă şi îmbrăcămintea era discordantă cu secolul XXI din jur la acea persoană: un palton cu cordon şi două rânduri de nasturi, o geantă a cărui model probabil nu se mai fabrică de zeci de ani şi o pălărie a cărei formă (foarte rotundă şi cu boruri late) aminteşte de anii ‘30, sau poate de agenţii FBI din anii ‘50, iar în zilele noastre este o apariţie foarte rară — chiar pălăriile sunt foarte rar folosite.

Acea persoană căuta o carte anume pe care n-a găsit-o. O fi fost oare un călător în timp care s-a întors dezamăgit şi fără carte în timpul lui? :-)

OK, începem.