E o întrebare bună al cărui răspuns probabil că nu-l vom afla vreodată precis. Cosmologii cunosc multe despre cele ce s-a întâmplat de atunci încoace, dar dincolo se pare că nu este posibil să aflăm.
În urmă cu 13,7 miliarde de ani, tot universul era concentrat într-o zonă de dimensiuni mai mici decât ale unui bob de mazăre, însă se extindea cu o acceleraţie fenomenală, iar atât materia cât şi legile fizicii sufereau modificări esenţiale, trecând de la presiune şi temperatură care tindeau spre infinit, la unele ceva mai obişnuite.
După numai vreo câteva minute de la naşterea universului, toate aceste chinuri ale facerii vor fi lăsate în urmă şi materia începe să arate aşa cum o ştim, cu atomi şi ioni.
O soluţie ar fi să ne gândim la ce se va întâmpla cu universul în viitor:
universul şi-ar putea accelera expansiunea
s-ar putea să se extindă la infinit cu aceeaşi viteză
s-ar putea ca până la urmă să ajungă staţionar
s-ar putea să urmeze o perioadă de contracţie până la un big crunch.
Primele trei variante prezintă un univers care va rămâne în forma actuală pentru eternitate, iar a patra prezintă un univers care ar putea fi ciclic: big bang, expansiune şi apoi contracţie, big crunch, pentru a reveni cu un nou univers printr-un alt big bang. O teorie interesantă spune că universul nu este acelaşi, ci se măreşte cu fiecare ciclu.
Dacă această ipoteză e validă, atunci fiecare univers îşi dezvoltă galaxii, stele, planete şi probabil viaţă pentru ca apoi, după un bilion (o mie de miliarde) de ani, să moară într-un big crunch, care distruge absolut totul şi nu lasă nici un fel de informaţie din vechiul univers să ajungă în cel nou.
Dar nici măcar soarta universului nu o putem şti cu siguranţă: universul este în aşa fel reglat încât suntem la un fel de limită, oricare dintre cele patru variante poate fi adevărată şi va mai fi nevoie de multă cercetare până să ajungem la o concluzie.
