Asadar, Scoala Ardeleana, si arhitectii statului Romania, pentru a supravietui intr-o epoca a Imperiilor Europene (Franta, Anglia, Spania, Austro-Ungaria, Rusia) care isi gaseau toate origini nobile Latine si isi construiau un limbaj si imagine pe fundatia Latina (gandeste-te la Reichul lui Hitler) au creat o paradigma Latina pentru poporul roman. Care popor roman abia daca vorbejte foarte stalcit o latina vulgara, si in rest n-are nici o legatura cu Roma.

Si deci presiunea paradigmei Latine in care ne-au proiectat creatorii statului Romania, e prea mare, la fel ca pentru toate celelalte popoare. Paradigma care dispare in zilele noastre, toate popoarele Europei isi reconsidera trecutul si se intreaba despre Germanici, Celti, Iberici, Etrusci si care or mai fi.

Iar cum Romania este o tzara saraca si inapoiata, paradigma Latina nu va fi demolata decat din Diaspora, la fel cum Scoala Ardeleana provenea tot dintrun fel de Diaspora (in nici un caz nu provenea din Tzara Romaneasca si Moldova, state romanesti).

fara suparare, va rog. E opinia unui om care chiar e pasionat de istorie!

http://www.scribd.com/doc/8950719/Origine-Claudiu-Stanila

http://www.scribd.com/doc/15322970/Vecin-cu-paradisul-Claudiu-Stanila

Preşedintele Fundaţiei DACIA REVIVAL, dl.dr.Napoleon Săvescu a deschis lucrările Congresului printr-o retrospectivă asupra Congreselor anterioare, prezentând temele abordate, dar şi acţiunile practice, de recuperare şi promovare a valorilor şi simbolurilor geto-dacice. Manifestarea a fost prefaţată, duminică, de un spectacol de muzică, dans şi poezie, susţinut pe scena Teatrului de vară CONSTANTIN TĂNASE din Parcul Herăstrău de tineri interpreţi sensibili şi originali care au aprins în noi dorul de sufletul neamului românesc.

Semnalăm prezenţa inedită, în cadrul Congresului de Dacologie EMINESCU 2009, a profesorului de filosofie şi studii ale religiilor Octavian Sărbătoare din Sydney – Australia.

Lucrarea prezentată de domnia sa:
RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR
ne îndreaptă privirea către o revalorificare a tradiţiilor româneşti populare, aducătoare a echilibrului şi stabilităţii în fiinţa noastra.
Aula Congresului a găzduit cartea PE CALEA LUI ZAMOLXE, a scriitorului australian de origine română Octavian Sărbătoare. Concisă, clară, este scrierea unui om de acţiune. Prin faptele relatate ne creează unicitatea înţelepciunii spiritualităţii iar mutarea centrului din orient către plaiurile noastre mioritice ne dă speranţa ivirii izvorului de viaţă în arealul carpatin.
Cartea a fost lansată în cadrul ACADEMIEI DACOROMÂNE în 18 iunie 2009, prilej de felicitare a autorului ei de către participanţii eminenţi ai acestui forum.

– Proiect lansat la sărbătoarea Dragobetelui, 24 februarie 2009 –

Nici un alt popor din Europa nu are o tradiţie mai bogată în comunicarea omului cu lumile de dincolo, cu planurile nevăzute ale existenţei. Noi românii suntem moştenitorii unui tezaur spiritual format din obiceiuri, credinţe şi superstiţii moştenite de la străbunii noştri geto-daci şi religia lor ancestrală, zamolxianismul.
După revoluţia din 1989 s-au produs schimbări semnificative în România şi Republica Moldova. S-a dezvoltat un interes crescând pentru cunoaşterea trecutului spiritual al poporului român şi a determinanţilor caracteristici sufletului românesc şi culturii româneşti.
Zamolxianismul, ca religie, a continuat să existe de-a lungul mileniilor şi se manifestă viguros încă şi astăzi prin tradiţiile şi ritualurile practicate mai ales în satele româneşti sub forma credinţei în divinităţile populare, precum sunt zânele, ursitoarele, sânzienele, dochiile, ielele, drăgaicele, Dragobetele, Caloianul ca să enumăr doar o parte dintre ele. Toate aceste tradiţii formează substratul actual al unei religii ancestrale, zamolxianismul. Dintre aceste obiceiuri unele au creat un sincretism cu religia creştin ortodoxă.
Religia zamolxiană se poate alătura altor culte practicate şi acceptate legal ca religii în România şi Republica Moldova. Prin aceasta se creează o bază legală unei realităţi care persistă din timpuri imemoriale pe teritoriile actuale ale României şi Republicii Moldova: zamolxianismul nu a încetat să existe chiar dacă în timp a fost acoperit la suprafaţă de vălul religiei creştin ortodoxe. În prezent, datorită unui sincretism parţial cu religia creştin ortodoxă, anumite practici zamolxiene sunt acceptate doar sub patronajul creştinismului ortodox.
Libertatea religioasă este asigurată legal de constituţiile României şi Republicii Moldova. Cetăţenii acestor ţări au dreptul, consfinţit prin practică îndelungată, numit dreptul cutumei, să se întoarcă la rădăcinile spirituale ale poporului român prin a crea o legalitate a religiei străbunilor neamului.
Nu este posibil să se reconstituie zamolxianismul timpurilor geto-dacilor, cel practicat de personalităţi istorice precum sunt Deceneu sau Decebal. În zilele noastre putem reconstitui zamolxianismul din tradiţia vie populară românească. Prin dreptul cutumei, alături de alte culte cu statut legal în România şi Republica Moldova, este necesar să-şi facă prezenţa legală şi zamolxianismul, religia moştenită de la străbunii noştri geto-daci.

Octavian Sărbătoare (Australia)

Scriitor – E-mail: sarbatoare@hotmail.com
Sydney, 24 februarie 2009.

Copyright (Drept de Autor) © 2008 and subsequent years by Octavian Sărbătoare – Email – Australia. Această lucrare este copyright (are drept de autor). Autorul dă dreptul ca lucrarea să fie publicată, copiată şi distribuită în orice formă cu condiţia să rămână nemodificată şi dreptul de autor (copyright) şi autorul să fie menţionate.

http://www.geocities.com/awareness88/zamolxianism.htm

P-un picior de plai,
pe-o gură de rai,
strânsu-ne-am în vale,
o mulţime mare.

Rugul am aprins,
focul am încins.
La Zamolxe vrem,
să ne închinăm.

Doamne ne-om ruga,
la puterea ta,
trezire ne dai,
pe-o gură de rai.
Doamne, tu Stăpâne,
cuvinte ne spune,
de înţelepciune.

Focul sa-nteţit,
Zamolxe a privit,
Şi-astfel ne-a grăit:

- Tu poporul Meu,
să ai Dumnezeu,
căci preotul tău,
e un deceneu.
Oriunde umblaţi,
voi să nu uitaţi,
rugul aţâţaţi,
la Domn vă rugaţi.
Că din zori de zi,
Eu cu voi voi fi.
Iar de o fi noapte,
să priviţi departe,
ochiul de Mi-oţi vede,
atuncea veţi crede,
că la voi Mă uit,
vrerea v-o ascult.
Să mai luaţi aminte,
crestele sunt sfinte,
la popor de zei,
Carpaţii-s temei.
’N codru de umblaţi,
aminte să luaţi,
când frunza foşneşte,
Deceneu vorbeşte.
Voi să-l ascultaţi,
şi să vă-nchinaţi,
binecuvântează,
s-aveţi mintea trează.
Sacru vă e plaiu,
sfânt vă este graiu,
inimii de foc,
viaţa-i cu noroc.
Voi oameni frumoşi,
să fiţi drăgăstoşi.
Drepţi vă ridicaţi,
oamenii vi-s fraţi,
ajutor să daţi.
Pe cei oropsiţi,
să nu-i părăsiţi.
Cel ce vă mângâie,
la Mine-o să vie.
Viaţa de v-o daţi,
să vă apăraţi,
asta nu uitaţi:
Veţi fi înviaţi!
Vieţile-n dreptate,
sunt nenumărate.
Cel ce-n Mine crede,
lacrima nu vede,
iau suspinul greu.
De poporul Meu,
voi vorbi mereu,
sus la Dumnezeu.
Când hora-ţi încinge,
la Mine-o ajunge,
cântec bucuros,
din omul frumos.
Atunci şi alţi zei,
vor avea temei,
să se-nveselească,
doina să pornească,
şi să vă iubească.
Şi când vă vorbiţi,
să vă amintiţi,
graiul omenos,
e cel mai frumos.
C-al zeilor grai,
e-n cântul de nai,
p-un picior de plai,
pe-o gură de rai.