Neavând alte lucruri mai importante de discutat, parlamentarii noştri au început negocierile în legătură cu homosexualii.
Rezultatul negocierilor au fost că vor interzice căsătoriile între homosexuali, nu numai cele care s-ar putea face în România, ci şi cele care sunt făcute în ţările de lumea a treia care permit astfel de barbarii: Suedia, Norvegia, Olanda, Canada, unele regiuni din Statele Unite, etc.
Noul Cod Civil a fost propus de PD-L, dar hai să vedem ce spun şi reprezentanţii celorlalte partide. Indiferent de culoarea politică, toţi politicienii sunt împotriva “găozarilor”, după cuvântul foarte plastic al lui Băsescu:
Vanghelie are un pic dreptate, dar nu homosexualii ar trebui să plece în Congo, ci majoritatea, cea care are vederi de ţară africană faţă de minorităţile sexuale şi care ne fac să fim pe ultimul loc în Europa la acceptarea acestor minorităţi. (aşa spune un sondaj Eurobarometru publicat anul ăsta)
Vrem să avem un nivel de trai ridicat şi o societate dezvoltată, dar în acelaşi timp, nu vrem să acceptăm valorile europene, printre care toleranţa faţă de minorităţile de orice fel este foarte importantă. Ne uităm cu jind la o ţară precum Suedia, dar pentru a ajunge ca ei e nevoie de o societate deschisă, care să accepte oamenii aşa cum sunt, nu să le impunem în stil nazist/comunist modul de viaţă.
Suedia e ţara în care doar 7% din parlamentari au votat împotriva legii căsătoriile homosexuale; ţara în care 71% din oameni susţin căsătoriile homosexuale, iar 51% susţin chiar ca aceste cupluri să adopte copii. Biserica Suediei (luterană) susţine de asemenea existenţa căsătoriilor acestora, ba chiar le face în bisericile lor (dar le denumeşte altfel, pentru a le diferenţia de cele între un bărbat şi o femeie).
Aici nu e vorba doar despre homosexuali, e vorba de acceptarea celor care sunt altfel decât noi, majoritatea. Acceptarea minorităţilor de orice fel, a ciudaţilor, a boemilor, a celor care au părul mov, care, până la urmă, contribuie şi ei la societatea noastră.
Nu este întâmplător că societăţile care acceptă pe cei străini şi pe cei stranii sunt cele care s-au dezvoltat cel mai mult: San Francisco, Paris, New York, Londra, Hong Kong, Sidney: centrele mondiale au cele mai deschise societăţi, unde habotnicia nu are ce căuta.
Avem de ales între două variante: occidentul luminat şi habotnicia balcanică ortodoxă.
