Scopul principal al presei este să informeze, nu să alarmeze degeaba pe cei care cred în titlurile lor zănatice şi senzaţionaliste.

Evenimentul Zilei şi Cotidianul, două dintre ziarele care se consideră “de calitate” au titluri de tabloide, în legătură cu defecţiunea de la LHC:

Incredibil ce se întâmplă în Bucureşti: în cafeneaua Café de la Grenouille, un tip (Matei George Pană, recidivist) îl înjură pe un client (George Călin, actor), care îi spune să fie “mai puţin agresiv” şi cere nota de plată.

Tipul îl împuşcă în faţă cu un pistol cu gaze. (mai multe detalii pe blogul lui Călin)

Căutând pe google “Café de la Grenouille”, aflăm e la acasăTV că aceasta este a unei prezentatoare de meteo de la acasăTV, deşi George Călin spune că tipul pretindea că e terasa lui. Dubios.

Oricum, ce să facem pentru a evita asta? Soluţia ar putea fi cea din Marea Britanie: e nevoie de un motiv serios pentru un permis de port-armă. “Pentru auto-apărare” NU este printre motive, cum este la noi. Oricine poate spune că-i e frică de vecini şi aşa oricine ar putea primi permis de port-armă.

Dar problema asta nu este doar utilizarea armelor ci întreaga violenţă şi agresivitate din Bucureşti. Pe stradă, toată lumea pare să fie agresivă, Bucureştiul a ajuns deja cel mai puţin prietenos oraş pe care l-am văzut, iar lucrurile nu par să se schimbe spre bine.

Peter Higgs e un englez care, plictisindu-se, s-a apucat să studieze fizica. Luându-şi doctoratul în Londra, devenit cunoscut pentru ideile despre cum particulele au început să aibă masă.

Se zvoneşte că la început, nicio particulă din univers nu avea masă. Însă, spre nemulţumirea multor fete, care ar fi vrut să aibă o masă de exact 0 kg, asemănătoare cu cea a supermodelelor, această stare de lipsă a masei n-a durat decât o fracţiune de secundă.

După ce acel timp s-a scurs, ceva s-a întâmplat. Higgs ne spune că bozonul lui a dat masă particulelor care meritau asta. Dacă Prof. Higgs are dreptate, îi dăm premiul Nobel. Dacă s-a înşelat, îi trimitem factura cu costul LHC-ului.

LHC-ul încearcă să caute acest bozon prin crearea unor condiţii foarte asemănătoare cu cele din acea secundă de început de acum 13.7 miliarde de ani.

Iniţial, bozonul acestuia a fost numit “particula dată dracului” (goddamn particle), referindu-se la faptul că nici dracul nu o putea găsi. Dar un tip de la o editură unde se publica o carte de populariare şi-a băgat coada, fiind nemulţumit de acest nume, şi a spus că o să aibă mai mult succes de piaţă “Particula lui Dumnezeu” sau “Particula Dumnezeu” (God Particle).

Higgs s-a cam supărat puţin de numele lui Dumnezeu (el fiind puţin cam ateu), dar noi credem că mai mult e supărat pe faptul că Dumnezeu îi înlocuieşte numele lui în presă.

Astăzi eram la o şaormărie şi îl aud pe şaormar discuta la telefon cu un amic despre găurile negre şi despre “gravitaţia imensă” pe care o au.

Probabil că şaormarul era un avid cititor al presei româneşti, pentru că era îngrozit de experimentul LHC şi îi înjura pe “nenorociţii ăştia de savanţi” care vor să distrugă pământul cu experimentele lor demne de Dr. Evil.

Într-o paranteză, acest blog este mândru de a fi prima sursă neştiinţifică, ilogică şi alarmistă din România care să scrie despre acest experiment, scriind despre el încă din August 2007.

Presa românească a urmat buna tradiţie a catastrofismului absurd: isteria cauzată ne aduce aminte de cutremurologul Vergil Hâncu, ale cărui profeţii pseudo-ştiinţifice au fost publicate pe larg de presă. În noaptea prezicerii, mulţi bucureşteni şi-au luat pături şi perne şi au dormit sub cerul liber în parcuri.

Dar presa noastră se face cunoscută nu prin încrederea pe care o avem în ea, ci prin titluri senzaţionaliste. Dacă-l sperie pe bietul şaormar, atunci ei au de câştigat mai mult decât dacă l-ar informa.

Potrivit proiectului, monumentul ar urma să ocupe o suprafaţă de peste 2.800 de metri pătraţi din domeniul public al Capitalei, în zona străzilor Lipscani, Anghel Saligny, Mihai Vodă şi Brezoianu.

Pe această suprafaţă vor fi amplasate cinci construcţii cu caracter de monument: un Memorial, Steaua lui David, Via Dolorosa, Roata Ţiganilor şi Coloana. Dintre acestea, Coloana va fi cea mai înaltă, 20 metri.

Nu se potriveşte deloc cu zona, dacă tot ar fi avut un teren viran pe acolo, mai bine ar fi făcut un părculeţ, că nu ar strica, din punct de vedere turistic.

Monumentul Holocaustului ar putea fi amplasat dincolo de Piaţa Unirii, pe lângă Teatrul Evreiesc, unde chiar era pe vremuri un cartier evreiesc şi unde chiar s-au întâmplat un pogrom pe vremea răscoalei legionarilor din ‘41. Ar trebui ca primăria să se gândească şi la istoria zonei când amplasează un monument.

Cât despre arhitectură, e posibil să fie o altă “ţeapă”, ca “ţeapa revoluţiei” de lângă Palatul Regal. O coloană înaltă poate arăta bine, dar tare mi-e frică de ţepificarea unei alte zone din Bucureşti.