Arhiva pe 14 noiembrie 2007 21:11

Cuvinte latine împrumutate din alte limbi

14 noiembrie 2007 21:11

Româna are anumite cuvinte care provin din latină, dar care însă nu au fost moştenite, ci împrumutate din alte limbi, precum slava, germana şi greaca.

Exemple de astfel de cuvinte includ:

  • ulei, provenit din slava veche “olei”, împrumutată prin intermediul germanei din latinescul “oleum”.
  • cufăr, din poloneză “kufer”, care vine din germanul “koffer” (cf. englezescul coffer), împrumutat de la “cophinus” (cf. englezescul coffin)
  • bere, din germană “bier”, cel mai probabil de origine latină, de la “bibere” şi deci provenind din aceeaşi rădăcină ca şi “a bea”
  • rigă, un cuvânt vechi însemnând rege, împrumutat din greacă, unde a ajuns de la latinescul “rex”.

    Misterul cănii

  • cană, din bulgară “kana”, probabil împrumutat din germană “Kanne”, pe vremea când slavii vechi erau vecinii acestora. Latinii au împrumutat şi ei “canna”, din care provin anumite cuvinte precum spaniolul “caña” (de bere), francezul “canistre” şi englezescul “can”.

    Cum ştim că nu l-am moştenit direct din latină? în primul rând nu arată cum trebuie: toate vocalele înainte de consoane nazale s-au transformat în “â”, aşa că ar trebui să apară “cână”. În al doilea rând, românii s-au despărţit de restul latinilor înainte ca germanii să exercite o influenţă asupra latinei: de asta, spre deosebire de restul latinilor, noi spunem “alb”, nu “blanc”.

    • Postat în română | 6 comentarii »

    Reţetă: crow pie - plăcintă de cioară

    1 noiembrie 2007 01:56

    Englezii fac mâncare mai puţin palatabilă, cel puţin aşa ne spune propaganda franceză. Poate că există totuşi anumite briliante în bucătăria lor tradiţională, nu? O reţetă de-a lor puţin apreciată în zilele noastre este crow-pie, sau plăcinta de cioară. Cum de le-a venit ideea să mănânce aceste păsări, care nu arată prea îmbietor, e greu de spus, dar există reţete pe internet, iar clasa mai săracă a Angliei chiar mânca astfel de lucruri.

    Cu puţină cercetare pe google, aflu că este foarte dificil să prepari ciorile, pentru că penele nu se scot uşor ca la celelalte păsări, astfel că trebuie să jupoi pielea cu totul. Mai aflăm şi că se mănâncă doar pieptul şi pulpele, că spatele e amar.

    Acest site are chiar trei reţete de cioară: tocană de cioară, mâncare de cioară la oală şi evident, plăcinta de cioară. Toate trei, la fel de apetisante.

    Ted Hughes, poetul, crede că cioara era simbolul totemic al Angliei înainte de a fi importat leul. Poate că are dreptate şi englezii îşi mâncau fostul simbol. În orice caz, lui Ted al nostru îi plac ciorile destul ca să-şi numească personajul principal dintr-o serie de poezii mistico-mitologice chiar aşa: Crow (Cioară).

    Postat în aiurea | Fără comentarii »