Arhiva pe 12 Iulie 2006 01:50

Engleza

12 Iulie 2006 01:50

Sunt multe bloguri româneşti care sunt în engleză. Mă întrebam de ce sunt în engleză? Pentru că o fi la modă? Poate pentru că autorii sunt atât de siguri de valoarea operelor lor încât au nevoie de universalitate şi nu vor să se limiteze doar la vorbitorii de română? Deşi, judecând după cei care scriu comentariile, doar românii citesc acele blogurile. Să exerseze engleza? Oricum, majoritatea scriitorilor de bloguri fac destul de multe greşeli în enleză.

De fapt, xenofilia nu e ceva nou în România, începând din vechime cu acei strămoşi care au adoptat rapid limba cuceritorilor latini şi ajungând în secolul 19, când existau destule reviste în limba franceză pentru l’élite roumaine.

Postat în română | 5 comentarii »

Pianul Mecanic

11 Iulie 2006 13:35

Pianul Mecanic a lui Kurt Vonnegut, scrisă în 1952, are câteva puncte interesante:

  • împărţirea societăţii în două clase sociale, bazate nu pe avere, ci pe inteligenţă: o clasă tehnologică şi marea masă a oamenilor. Evident, aceasta se poate întâmpla doar după ce tehnologia este într-ajuns de avansată pentru a putea elimina ca nerentabilă munca oamenilor în taskuri repetitive. Dar există un incoveninet major, explicat în carte: clasa de jos simte că nu are nici o putere, nici măcar teoretică, în a schimba sau măcar influenţa lucrurile. Împărţirea aceasta este decisă de computer, viitorul unui om fiind decis prompt, sever, inflexibil. Asta cam aduce aminte de raţionalismul şi teroarea din revoluţia franceză…
  • economia centralizată condusă de un computer. E deja clar că o economie centralizată simplă, cu un plan cincinal, e extrem de ineficientă, dar o fi oare una condusă de un computer care poate să facă ajustări în fiecare secundă mai eficientă? Posibil. În orice caz, asemenea performanţe ale computerelor sunt încă departe, deşi cartea a fost scrisă cu mai mult de o jumătate de secol în urmă. Dar nu doar producţia e controlată de computer, ci şi consumul, într-un amestec de comunism est-european şi consumerism american. Fericirea e astfel standardizată, iar clasei de mijloc nu i se dă prea multe opţiuni.
  • Şi această carte, ca majoritatea celor care încercau să prevadă viitorul în acei ani, nu întrevede ideea unor calculatoare de mici dimensiuni şi ubicue.
  • Acum, un mic amănunt în carte: atunci când şeful, Kroner, vroia să vorbească chestiuni serioase cu un invitat în casa lui, pentru a se separa de soţii, îi spunea să “meargă să vadă armele”. Interesant eufemism, poate comparabil cu ceea ce unele societăţi tribale ar numi “tabu”.
  • Cântecele/spiritul de echipă care este descris în carte seamănă cu cele dintr-o corporaţie americană din anii 30-50. Corporatismul actual nu pare să mai insiste pe ele, deşi încă încearcă să inspire angajaţilor că munca lor makes a difference.

    • (ediţia în română: Humanitas, 2006, ISBN 973-50-1291-x)

    Postat în cărţi | Fără comentarii »