Suntem un popor manipulat de Mass Media

A disparut de mult constiinta noastra ca popor si de a intelege ce inseamna bine si ce inseamna rau. Totul se reduce acum la ce zice la televizor. Campania impotriva fiscului care da amenzi si inchide orice afacere nu respecta legile fiscale din aceasta tara, concertata de niste „baieti destepti”, a dat roade.

Daca urmaresti oriunde pe facebook (rezistenta urbana si alte pagini asa zise impotriva sistemului), sau comentarii date de anonimi pe siteurile de stiri, vei observa ca absolut toti sunt impotriva fiscului, ca de ce l-a inchis pe nenea ala care nu a respectat legea.

Toti acesti oameni ar fi trebuit sa se revolte in situatia in care cineva a respectat legea si cu toate astea a avut loc un abuz. Pare cu totul absurd si singura logica este data de faptul ca Tvul reuseste sa manipuleze oamenii perfect si sa ii faca sa creada ca e bine ca unii fura de la stat, chiar daca e vorba de 3 lei nedeclarati, daca sunt 10.000 care fac asta cum te-ai simti tu stiind ca 30.000 RON iti dispar din buzunar in fiecare zi. Mai ales ca mica evaziune fiscala este o chestie generalizata mai ales in provincie.

Asa ca oameni buni, incercati sa ganditi voi si nu sa va faceti o opinie in legatura cu ceva in functie de ce spune unul sau altul la televizor care are un interes ascuns in spate.

Ferma animalelor

George Orwell a devenit celebru (citeşte a intrat în cultura populară) cu acel O mie nouă sute optzeci şi patru, un roman cu o atmosferă extrem de kafkiană.

Dar mai există şi “Ferma animalelor”, în care însă foloseşte mai puţin imaginaţia şi mai mult un simţ critic asupra societăţii (societăţilor) contemporane, totul prezentat într-un mod uimitor de simplu.

„Armaghedonul” Directiei Antifrauda

Presa din ultima luna a fost plina de articole referitoare la controalele facute de nou lanasata „Directie Antifrauda”, si daca te plimbi prin Bucuresti chiar vezi peste tot masini logan albastre plimbandu-se de la un evazionist la altul.

Aceasta miscare a combaterii evaziunii fiscale i-a pus pe jar pe oamenii obisnuiti sa nu plateasca nimic la stat in situatia in care ofereau servicii comerciale. In trecut bonul fiscal era un lucru greu de gasit in centrul vechi, dar lucrurile par sa se schimbe in bine. Daca se trece la fiscalizare completa a activitatii comerciale, fiecare va beneficia de sanse egale de a se dezvolta. Pana acum a fost ceva de genul unii plateau taxe si erau corecti si altii nu. In astfel de conditii parca nu iti vine sa te apuci de afaceri si sa fii la mana inspectorului si sa te murdaresti moral cu spaga care te absolva de plata impozitelor. O piata fiscala corecta si nu pe cumetrii si spagi va duce, cel putin teoretic la o dezvoltare sanatoasa si corecta pentru toata lumea, si cei buni si cei rai.

Intr-un articol din Gandul citeam acum o saptamana ca un patron evazionist de restaurant inchis era suparat, ca de ce au venit cu 10-15 masini la el sa il controleze!!! Ideea e foarte simpla, vin mai multi o data ca sa fie greu de mituit. Una e cum era inainte cand veneau 1-2 si te intelegeai si erau si ei fericiti si tu multumit. Dar cand ai 10 inspectori in pravalie, parca nu iti vine sa le dai cate 1,000 RON la fiecare ca nu mai ies bine nici ei nici tu. Si din 10 se gaseste unu sa faca pe corectu’ sau sa ciripeasca mai tarziu cand nu s-ar intelege eventual la impartirea spagii.

O alta stire interesanta vine din Constanta:

„Președintele Asociației Patronale Mamaia, Nicolae Bucovală , a avertizat, vineri, că unitațile turistice ar putea să nu se mai deschidă din cauza stării tensionate, cauzate de aceste controale.”

Deci ce sa intelegem de aici?? Daca vin oamenii sa controleze si sa aiba grija ca sa nu existe evaziune fiscala in Mamaia, pana anul trecut paradis fiscal, nu isi mai deschid pravaliile? E foarte bine, poate asa or sa vina unii corecti care sa deschida si sa supravietuiasca si daca platesc darile la stat, iar astia sa se mute in Honolulu unde nu exista taxe.

E adevarat ca este greu sa treci de la 0% taxe la 24% TVA + 32% (impozit pe profit si dividende). Iti omoara tot business planul cand ti se injumatatesc banii care ii bagi in buzunar ca antreprenor, dar in occident toti platesc taxe si supravietuiesc si afacerile si oamenii.

Constangeles – Republica Lui Mazare

O simpla vizita in orasul Constanta poate scoate la iveala ce a putut fi posibil in “Republica lui Mazare”. Multe zone, unele centrale iti vor aduce aminte de documentarul de la Discovery „Pamantul Fara Oameni”. Spatii verzi neingrijite, iarba crescuta pe trotuar printre crapaturi si in general o degradare continua a bunurilor publice care par sa aiba nevoie de foarte mult TLC (Tender Loving Care) pentru a se ajunge la o stare de „normal”.

Venind din Bucuresti acolo parca te gandesti cu melancolie la bordurile noi schimbate de 3 ori in ultimii 5 ani de pe strada ta. In astfel de conditii singurele momente in care chiar poti sa te bucuri de viata este atunci cand mergi seara pe o plaja care e mai putin la moda (Modern de exemplu) si poti sa uiti de toate inconvenientele create de primar.

Sunt multe lucruri care te socheaza in Constanta. Mergand cu autobuzul printre stradutele pline de case din cartierul Coiciu am zarit niste pui de tigani de 7-8 ani dezbracati complet alergand si tipand pe mijlocul strazii. Si asta e un cartier in care se gaessc oameni din upper-middle class, cei care au reusit sa evadeze din blocurile de beton create in epoca de aur.

Toate acestea sunt lucruri care pentru oricine par simple, dar omul de rand preocupat mult prea mult cu nevoile materiale de zi cu zi, scapa din vedere sa aiba o privere de ansamblu.

Neocomunismul în România — Istoria unei iluzii

În 1990, bucureștenii au ieșit în stradă împotriva neocomunismului, reprezentat de Ion Iliescu. Le era frică de faptul că nu se vor face niciun fel de reforme și România va rămâne comunistă. S-au înșelat.

În același timp, Iliescu promitea votanților lor că România va prelua celebrul “model suedez” și că în România nu va exista șomaj. I-a mințit.

Adevărul este că nu putea să existe “Neocomunism” atâta timp cât în România nu existau comuniști. Nimeni din PCR sau Securitate nu mai credea în comunism. Erau acolo pentru avantaje și după ce au preluat puterea au vrut să și le păstreze.

Atunci, dacă atât Iliescu, cât și opoziția erau împotriva ideii de “neocomunism”, de ce se certau? Pentru putere, bani și interese materiale. Iliescu și acoliții lui nu vroiau să reformeze economia socialistă a României. Vroiau să o ia bucată cu bucată. Să fie a lor.

Și, votând “modelul suedez”, românii au ales ca clica de securiști a lui Iliescu să ia țara.

Citeam că 80% din cei din top 300 cei mai bogați români sunt fie foști securiști, fie foști nomenclaturiști. Voiculescu (avere 600 milioane €), Copos (avere 200 milioane €), Ioan Niculae (avere 1.7 miliarde €), Ovidiu Tender (avere 650 milioane €) nu sunt deloc excepții.

În Vest, există “old boys networks” bazate pe universitățile renumite (Oxford/Cambridge în UK, Harvard în SUA). La noi asta e rețeaua securității.

Revoluția nu a reprezentat decât o lovitură de stat a Securității împotriva lui Ceaușescu.

Așa că dl Tismăneanu vorbește degeaba de Neocomunism. Nu a existat și nu există așa ceva în România.

De ce Geoană şi nu Băsescu

Nici unul, nici altul nu mi se par potriviţi să fie preşedinte. La noi, preşedintele nu are mare putere, aşa că aş prefera cineva care să poată fi considerat un model, cineva care să inspire oamenii. Nici Geoană, nici Băsescu nu inspiră pe nimeni, aşa că se poate doar alege răul cel mai mic.

Acest rău cel mai mic e Geoană.

Băsescu e genul care este într-o vânătoare de vrăjitoare continuă.

Găseşte totdeauna câte un duşman nou, împotriva căruia începe o cruciadă: parlamentul, cei 322, mogulii, comuniştii, ruşii, tonomatele, Grivco, oligarhii, Vântu, Voiculescu, etc, etc…

În loc să vorbescă problemele adevărate ale ţării (ca de exemplu deficitul bugetar uriaş şi ineficienţa aparatului birocratic), foloseşte strategia “Red Herring” a dictatorilor: se luptă cu nişte duşmani ai poporului; dacă aceştia nu există, trebuiesc inventaţi.

Băsescu duce o luptă cu morile de vânt şi din cauza asta mulţi cred că face ceva, deşi e doar aparenţa. Corupţia e la fel de mare, birocraţia la fel de ineficientă, iar statul are la fel de ruginite ca şi pe vremea lui Năstase.

În momentul actual, PDL-ul are guvernul, dar nu încearcă vreo schimbare în administraţie, pentru că nu e în interesul lor. PDL-ul are la fel de mulţi oligarhi din afaceri necurate ca şi PSD-ul, dar cum spune proverbul, Hoţul strigă: „Hoţii!”.

Singura diferenţă ar fi că presa şi oamenii nu s-ar focaliza pe certurile sterile şi interminabile între Băsescu şi ceilalţi; doar prin discutarea unor teme serioase se poate schimba ceva. Altfel vor mai trece încă 5 ani în care nu se va schimba nimic.

Homofobia în România; despre interzicerea căsătoriei între homosexuali

Neavând alte lucruri mai importante de discutat, parlamentarii noştri au început negocierile în legătură cu homosexualii.

Rezultatul negocierilor au fost că vor interzice căsătoriile între homosexuali, nu numai cele care s-ar putea face în România, ci şi cele care sunt făcute în ţările de lumea a treia care permit astfel de barbarii: Suedia, Norvegia, Olanda, Canada, unele regiuni din Statele Unite, etc.

Noul Cod Civil a fost propus de PD-L, dar hai să vedem ce spun şi reprezentanţii celorlalte partide. Indiferent de culoarea politică, toţi politicienii sunt împotriva “găozarilor”, după cuvântul foarte plastic al lui Băsescu:

  • Vanghelie (PSD) le recomandă homosexualilor să plece în Congo.
  • Becali (PNG) propune construirea unui ghetou pentru homosexuali, să-i izoleze de restul populaţiei.
  • Vadim (PRM) ar vrea interzicerea homosexualităţii, dar asta ne aşteptăm de la el.
  • partidul de buzunar al lui Voiculescu-Felix (PC) are un marş împotriva homosexualilor în fiecare an înainte
  • Eurodeputatul Radu Ţârle (PNL) crede că Parada homosexualilor de la Bucureşti este “o ruşine pentru România”

    Vanghelie are un pic dreptate, dar nu homosexualii ar trebui să plece în Congo, ci majoritatea, cea care are vederi de ţară africană faţă de minorităţile sexuale şi care ne fac să fim pe ultimul loc în Europa la acceptarea acestor minorităţi. (aşa spune un sondaj Eurobarometru publicat anul ăsta)

    Vrem să avem un nivel de trai ridicat şi o societate dezvoltată, dar în acelaşi timp, nu vrem să acceptăm valorile europene, printre care toleranţa faţă de minorităţile de orice fel este foarte importantă. Ne uităm cu jind la o ţară precum Suedia, dar pentru a ajunge ca ei e nevoie de o societate deschisă, care să accepte oamenii aşa cum sunt, nu să le impunem în stil nazist/comunist modul de viaţă.

    Suedia e ţara în care doar 7% din parlamentari au votat împotriva legii căsătoriile homosexuale; ţara în care 71% din oameni susţin căsătoriile homosexuale, iar 51% susţin chiar ca aceste cupluri să adopte copii. Biserica Suediei (luterană) susţine de asemenea existenţa căsătoriilor acestora, ba chiar le face în bisericile lor (dar le denumeşte altfel, pentru a le diferenţia de cele între un bărbat şi o femeie).

    Aici nu e vorba doar despre homosexuali, e vorba de acceptarea celor care sunt altfel decât noi, majoritatea. Acceptarea minorităţilor de orice fel, a ciudaţilor, a boemilor, a celor care au părul mov, care, până la urmă, contribuie şi ei la societatea noastră.

    Nu este întâmplător că societăţile care acceptă pe cei străini şi pe cei stranii sunt cele care s-au dezvoltat cel mai mult: San Francisco, Paris, New York, Londra, Hong Kong, Sidney: centrele mondiale au cele mai deschise societăţi, unde habotnicia nu are ce căuta.

    Avem de ales între două variante: occidentul luminat şi habotnicia balcanică ortodoxă.

  • Dorobanţi Tower: Turnul proiectat de Zaha Hadid pentru zona Eminescu

    O arhitectă cunoscută internaţional a proiectat pentru o firmă evreiască un turn de 200 metri pentru zona Eminescu din Bucureşti:

    Însă se pare că arhitecţii noştri nu sunt de acord pentru că nu se potriveşte cu stilul local. Evreii nu au ce căuta să ne construiască clădiri moderne, într-un stil internaţional. Evident, cu astfel de argumentaţie nu s-ar fi construit nici Turnul Eiffel, dar poporul nostru se poate mândri cu o şcoală de arhitectură mult mai bună decât cea a francezilor.

    Dar care e stilul local? să ne uităm prin zonă, ce clădiri sunt!

    În această primă imagine, o clădire de birouri la intersecţia Eminescu-Polonă; vedem verdele-praz, care ne aduce aminte de alimentul pe care atâţi olteni l-au folosit timp de secole pentru a supravieţui. 100% românesc.

    Puţin mai încolo, pe aceeaşi stradă, o clădire care arată ca o burtă de politician român, dar unul patriot, albastrul fiind aceeaşi nuanţă cu cea din drapelul naţional. 100% românesc.

    Mergem mai înainte, şi ajungem pe Dorobanţi, unde întâlnim un şir minunat de blocuri. Poate că blocurile comuniste par să arate pentru necunoscători la fel, din Praga până-n Vladivostok, dar există elemente care-l fac pur românesc, de exemplu cum fiecare şi-a pus termopane de altă culoare şi formă, dovedind că românul e original, nu ca fraierii de cehi, care şi-au pus termopane la tot blocul la fel.

    Nu-i aşa că nu se potriveşte cu stilul zonei?

    Propunere

    Un stil mai românesc decât acesta, se poate găsi chiar la aici, la noi, fiind reprezentat prin sute, dacă nu mii de construcţii în toată ţara. Un exemplu, aici:

    Despre uraniul din Ciudanoviţa

    Ziarul Financiar ne vorbeşte într-un articol despre Ciudanoviţa un sătuleţ din Judeţul Caraş-Severin, unde a fost o mină de uraniu. Mina s-a închis, dar radiaţii în zonă tot există.

    Subiectul are ceva interes, reporterii au încercat, dar partea ştiinţifică este foarte deficitară.

    În primul rând tot vorbesc despre radioactivitate în zonă, dar nu spun şi ei care e valoarea radiaţiilor gama în zonă, că se pot măsura, nu e nevoie decât de un contor Geiger.

    Este mai ridicată decât în restul judeţului? Este periculoasă peste tot, sau doar pe lângă mine?

    Nu există în articol răspunsuri la aceste întrebări, lăsând totul într-o aură de mister, de parcă ar vâna fantome, nu radioactivitate.

    Trecem mai departe şi vedem că ne spune şi ceva background ştiinţific (mai exact o singură frază) despre uraniu şi radioactivitate:

    Radioactivitatea uraniului se injumatateste in cateva miliarde de ani, asa ca la Ciudanovita atinge in continuare cote alarmante.

    Însă, într-o singură frază au reuşit să facă TREI greşeli:

    1. “Radioactivitatea uraniului” nu se înjumătăţeşte. E tot aceeaşi, se înjumătăţeşte cantitatea de uraniu, prin fisionare spontană. Acel timp se numeşte timp de înjumătăţire şi reprezintă timpul după care mai există doar jumătate din cantitatea iniţială de material radioactiv.

    Adică dacă am 10 kg de o substanţă cu timp de înjumătăţire de 1 zi, mâine voi avea 5 kg din acea substanţă şi poimâine 2.5 kg şi tot aşa, substanţa transformându-se în alte elemente prin fisiune, eliberând şi energie sub forma de radiaţie. În centrale nucleare, această energie este transformată în electricitate.

    2. Uraniul nu are un singur izotop, ba are chiar 33 (vezi pagina wiki) şi fiecare din aceşti izotopi are propriul timp de înjumătăţire, variind de la 60 nanosecunde pentru 220U până la 4 miliarde de ani pentru 238U. În natură, uraniul se găseşte ca un amestec de izotopi, printre care cel mai mult fiind 238U.

    3. Cu cât timpul de înjumătăţire este mai mare, cu atât radiaţiile emise sunt mai mici, deci izotopului care are timpul de înjumătăţire de miliarde de ani aproape că nici nu poate fi simţit şi clar nu este de vină pentru radiaţiile din zonă. Însă, un izotop care are timpul de înjumătăţire de o săptămână, te va iradia foarte repede.

    De aceea, nu izotopul cu miliardele de ani (238U) e cel care emite radiaţii multe, ci izotopii care au vieţi mai scurte, ca 234U (timp de înjumătăţire de 250.000 de ani), transformându-se în radon (izotopul 222Rn), o substanţă foarte periculoasă (cu timp de înjumătăţire de 3,8 zile) şi care este cea care produce cancer de plămâni la lucrătorii din minele de uraniu.

    Însă izotopul de uraniu 238U nu este nici el deloc sigur, fiind toxic. Adică dacă-l înghiţi, te va omorî cum o face şi arsenicul şi nu datorită radiaţiilor sale.

    Ura! A câştigat dreapta!

    Băsescu anunţa imediat după alegeri că în România a câştigat dreapta. Evident, tinerii români sunt toţi de dreapta, indiferent de părerile politice şi economice, pentru că stânga este asociată cu comuniştii, rusofilii şi anti-românii, iar un Român Verde trebuie să fie de dreapta.

    Marii susţinători de drepta ai PD-L-ului s-a cam potolit când au anunţat că se vor alia cu arhi-inamicul lor, PSD-ul. Principii sau ne-principii, foamea pentru putere e mai importantă. “Intelectualii lui Băsescu”, precum Patapievici, au schelălăit cum le-a spus stăpânul, încercând să explice că asta este nevoie acum, de o coaliţie cu o susţinere mare în parlament.

    Însă acum, guvernul de dreapta vine cu decizii curat de stânga: vor creşte taxele! Contribuţiile sociale pentru salarii cresc cu o valoare de 3,8% din salariu.

    Aştept să văd cum marele libertarian Patapievici va interveni şi va lăuda guvernul pentru minunatele decizii, care sunt contrarii a tot ceea ce propovăduieşte el. Deşi e mai probabil că se va face că nu observă.

    Nu spun că socialismul sau libertarianismul sunt soluţii, ci doar că dacă toată lumea vede că măcăne, e absurd să spui că-i găină.

  • animative