Neocomunismul în România — Istoria unei iluzii

În 1990, bucureștenii au ieșit în stradă împotriva neocomunismului, reprezentat de Ion Iliescu. Le era frică de faptul că nu se vor face niciun fel de reforme și România va rămâne comunistă. S-au înșelat.

În același timp, Iliescu promitea votanților lor că România va prelua celebrul “model suedez” și că în România nu va exista șomaj. I-a mințit.

Adevărul este că nu putea să existe “Neocomunism” atâta timp cât în România nu existau comuniști. Nimeni din PCR sau Securitate nu mai credea în comunism. Erau acolo pentru avantaje și după ce au preluat puterea au vrut să și le păstreze.

Atunci, dacă atât Iliescu, cât și opoziția erau împotriva ideii de “neocomunism”, de ce se certau? Pentru putere, bani și interese materiale. Iliescu și acoliții lui nu vroiau să reformeze economia socialistă a României. Vroiau să o ia bucată cu bucată. Să fie a lor.

Și, votând “modelul suedez”, românii au ales ca clica de securiști a lui Iliescu să ia țara.

Citeam că 80% din cei din top 300 cei mai bogați români sunt fie foști securiști, fie foști nomenclaturiști. Voiculescu (avere 600 milioane €), Copos (avere 200 milioane €), Ioan Niculae (avere 1.7 miliarde €), Ovidiu Tender (avere 650 milioane €) nu sunt deloc excepții.

În Vest, există “old boys networks” bazate pe universitățile renumite (Oxford/Cambridge în UK, Harvard în SUA). La noi asta e rețeaua securității.

Revoluția nu a reprezentat decât o lovitură de stat a Securității împotriva lui Ceaușescu.

Așa că dl Tismăneanu vorbește degeaba de Neocomunism. Nu a existat și nu există așa ceva în România. viagra

De ce Geoană şi nu Băsescu

Nici unul, nici altul nu mi se par potriviţi să fie preşedinte. La noi, preşedintele nu are mare putere, aşa că aş prefera cineva care să poată fi considerat un model, cineva care să inspire oamenii. Nici Geoană, nici Băsescu nu inspiră pe nimeni, aşa că se poate doar alege răul cel mai mic.

Acest rău cel mai mic e Geoană.

Băsescu e genul care este într-o vânătoare de vrăjitoare continuă.

Găseşte totdeauna câte un duşman nou, împotriva căruia începe o cruciadă: parlamentul, cei 322, mogulii, comuniştii, ruşii, tonomatele, Grivco, oligarhii, Vântu, Voiculescu, etc, etc…

În loc să vorbescă problemele adevărate ale ţării (ca de exemplu deficitul bugetar uriaş şi ineficienţa aparatului birocratic), foloseşte strategia “Red Herring” a dictatorilor: se luptă cu nişte duşmani ai poporului; dacă aceştia nu există, trebuiesc inventaţi.

Băsescu duce o luptă cu morile de vânt şi din cauza asta mulţi cred că face ceva, deşi e doar aparenţa. Corupţia e la fel de mare, birocraţia la fel de ineficientă, iar statul are la fel de ruginite ca şi pe vremea lui Năstase.

În momentul actual, PDL-ul are guvernul, dar nu încearcă vreo schimbare în administraţie, pentru că nu e în interesul lor. PDL-ul are la fel de mulţi oligarhi din afaceri necurate ca şi PSD-ul, dar cum spune proverbul, Hoţul strigă: „Hoţii!”.

Singura diferenţă ar fi că presa şi oamenii nu s-ar focaliza pe certurile sterile şi interminabile între Băsescu şi ceilalţi; doar prin discutarea unor teme serioase se poate schimba ceva. Altfel vor mai trece încă 5 ani în care nu se va schimba nimic.

Homofobia în România; despre interzicerea căsătoriei între homosexuali

Neavând alte lucruri mai importante de discutat, parlamentarii noştri au început negocierile în legătură cu homosexualii.

Rezultatul negocierilor au fost că vor interzice căsătoriile între homosexuali, nu numai cele care s-ar putea face în România, ci şi cele care sunt făcute în ţările de lumea a treia care permit astfel de barbarii: Suedia, Norvegia, Olanda, Canada, unele regiuni din Statele Unite, etc.

Noul Cod Civil a fost propus de PD-L, dar hai să vedem ce spun şi reprezentanţii celorlalte partide. Indiferent de culoarea politică, toţi politicienii sunt împotriva “găozarilor”, după cuvântul foarte plastic al lui Băsescu:

  • Vanghelie (PSD) le recomandă homosexualilor să plece în Congo.
  • Becali (PNG) propune construirea unui ghetou pentru homosexuali, să-i izoleze de restul populaţiei.
  • Vadim (PRM) ar vrea interzicerea homosexualităţii, dar asta ne aşteptăm de la el.
  • partidul de buzunar al lui Voiculescu-Felix (PC) are un marş împotriva homosexualilor în fiecare an înainte
  • Eurodeputatul Radu Ţârle (PNL) crede că Parada homosexualilor de la Bucureşti este “o ruşine pentru România”

    Vanghelie are un pic dreptate, dar nu homosexualii ar trebui să plece în Congo, ci majoritatea, cea care are vederi de ţară africană faţă de minorităţile sexuale şi care ne fac să fim pe ultimul loc în Europa la acceptarea acestor minorităţi. (aşa spune un sondaj Eurobarometru publicat anul ăsta)

    Vrem să avem un nivel de trai ridicat şi o societate dezvoltată, dar în acelaşi timp, nu vrem să acceptăm valorile europene, printre care toleranţa faţă de minorităţile de orice fel este foarte importantă. Ne uităm cu jind la o ţară precum Suedia, dar pentru a ajunge ca ei e nevoie de o societate deschisă, care să accepte oamenii aşa cum sunt, nu să le impunem în stil nazist/comunist modul de viaţă.

    Suedia e ţara în care doar 7% din parlamentari au votat împotriva legii căsătoriile homosexuale; ţara în care 71% din oameni susţin căsătoriile homosexuale, iar 51% susţin chiar ca aceste cupluri să adopte copii. Biserica Suediei (luterană) susţine de asemenea existenţa căsătoriilor acestora, ba chiar le face în bisericile lor (dar le denumeşte altfel, pentru a le diferenţia de cele între un bărbat şi o femeie).

    Aici nu e vorba doar despre homosexuali, e vorba de acceptarea celor care sunt altfel decât noi, majoritatea. Acceptarea minorităţilor de orice fel, a ciudaţilor, a boemilor, a celor care au părul mov, care, până la urmă, contribuie şi ei la societatea noastră.

    Nu este întâmplător că societăţile care acceptă pe cei străini şi pe cei stranii sunt cele care s-au dezvoltat cel mai mult: San Francisco, Paris, New York, Londra, Hong Kong, Sidney: centrele mondiale au cele mai deschise societăţi, unde habotnicia nu are ce căuta.

    Avem de ales între două variante: occidentul luminat şi habotnicia balcanică ortodoxă.

  • Dorobanţi Tower: Turnul proiectat de Zaha Hadid pentru zona Eminescu

    O arhitectă cunoscută internaţional a proiectat pentru o firmă evreiască un turn de 200 metri pentru zona Eminescu din Bucureşti:

    Însă se pare că arhitecţii noştri nu sunt de acord pentru că nu se potriveşte cu stilul local. Evreii nu au ce căuta să ne construiască clădiri moderne, într-un stil internaţional. Evident, cu astfel de argumentaţie nu s-ar fi construit nici Turnul Eiffel, dar poporul nostru se poate mândri cu o şcoală de arhitectură mult mai bună decât cea a francezilor.

    Dar care e stilul local? să ne uităm prin zonă, ce clădiri sunt!

    În această primă imagine, o clădire de birouri la intersecţia Eminescu-Polonă; vedem verdele-praz, care ne aduce aminte de alimentul pe care atâţi olteni l-au folosit timp de secole pentru a supravieţui. 100% românesc.

    Puţin mai încolo, pe aceeaşi stradă, o clădire care arată ca o burtă de politician român, dar unul patriot, albastrul fiind aceeaşi nuanţă cu cea din drapelul naţional. 100% românesc.

    Mergem mai înainte, şi ajungem pe Dorobanţi, unde întâlnim un şir minunat de blocuri. Poate că blocurile comuniste par să arate pentru necunoscători la fel, din Praga până-n Vladivostok, dar există elemente care-l fac pur românesc, de exemplu cum fiecare şi-a pus termopane de altă culoare şi formă, dovedind că românul e original, nu ca fraierii de cehi, care şi-au pus termopane la tot blocul la fel.

    Nu-i aşa că nu se potriveşte cu stilul zonei?

    Propunere

    Un stil mai românesc decât acesta, se poate găsi chiar la aici, la noi, fiind reprezentat prin sute, dacă nu mii de construcţii în toată ţara. Un exemplu, aici:

    viagra

    Despre uraniul din Ciudanoviţa

    Ziarul Financiar ne vorbeşte într-un articol despre Ciudanoviţa un sătuleţ din Judeţul Caraş-Severin, unde a fost o mină de uraniu. Mina s-a închis, dar radiaţii în zonă tot există.

    Subiectul are ceva interes, reporterii au încercat, dar partea ştiinţifică este foarte deficitară.

    În primul rând tot vorbesc despre radioactivitate în zonă, dar nu spun şi ei care e valoarea radiaţiilor gama în zonă, că se pot măsura, nu e nevoie decât de un contor Geiger.

    Este mai ridicată decât în restul judeţului? Este periculoasă peste tot, sau doar pe lângă mine?

    Nu există în articol răspunsuri la aceste întrebări, lăsând totul într-o aură de mister, de parcă ar vâna fantome, nu radioactivitate.

    Trecem mai departe şi vedem că ne spune şi ceva background ştiinţific (mai exact o singură frază) despre uraniu şi radioactivitate:

    Radioactivitatea uraniului se injumatateste in cateva miliarde de ani, asa ca la Ciudanovita atinge in continuare cote alarmante.

    Însă, într-o singură frază au reuşit să facă TREI greşeli:

    1. “Radioactivitatea uraniului” nu se înjumătăţeşte. E tot aceeaşi, se înjumătăţeşte cantitatea de uraniu, prin fisionare spontană. Acel timp se numeşte timp de înjumătăţire şi reprezintă timpul după care mai există doar jumătate din cantitatea iniţială de material radioactiv.

    Adică dacă am 10 kg de o substanţă cu timp de înjumătăţire de 1 zi, mâine voi avea 5 kg din acea substanţă şi poimâine 2.5 kg şi tot aşa, substanţa transformându-se în alte elemente prin fisiune, eliberând şi energie sub forma de radiaţie. În centrale nucleare, această energie este transformată în electricitate.

    2. Uraniul nu are un singur izotop, ba are chiar 33 (vezi pagina wiki) şi fiecare din aceşti izotopi are propriul timp de înjumătăţire, variind de la 60 nanosecunde pentru 220U până la 4 miliarde de ani pentru 238U. În natură, uraniul se găseşte ca un amestec de izotopi, printre care cel mai mult fiind 238U.

    3. Cu cât timpul de înjumătăţire este mai mare, cu atât radiaţiile emise sunt mai mici, deci izotopului care are timpul de înjumătăţire de miliarde de ani aproape că nici nu poate fi simţit şi clar nu este de vină pentru radiaţiile din zonă. Însă, un izotop care are timpul de înjumătăţire de o săptămână, te va iradia foarte repede.

    De aceea, nu izotopul cu miliardele de ani (238U) e cel care emite radiaţii multe, ci izotopii care au vieţi mai scurte, ca 234U (timp de înjumătăţire de 250.000 de ani), transformându-se în radon (izotopul 222Rn), o substanţă foarte periculoasă (cu timp de înjumătăţire de 3,8 zile) şi care este cea care produce cancer de plămâni la lucrătorii din minele de uraniu.

    Însă izotopul de uraniu 238U nu este nici el deloc sigur, fiind toxic. Adică dacă-l înghiţi, te va omorî cum o face şi arsenicul şi nu datorită radiaţiilor sale.

    Ura! A câştigat dreapta!

    Băsescu anunţa imediat după alegeri că în România a câştigat dreapta. Evident, tinerii români sunt toţi de dreapta, indiferent de părerile politice şi economice, pentru că stânga este asociată cu comuniştii, rusofilii şi anti-românii, iar un Român Verde trebuie să fie de dreapta.

    Marii susţinători de drepta ai PD-L-ului s-a cam potolit când au anunţat că se vor alia cu arhi-inamicul lor, PSD-ul. Principii sau ne-principii, foamea pentru putere e mai importantă. “Intelectualii lui Băsescu”, precum Patapievici, au schelălăit cum le-a spus stăpânul, încercând să explice că asta este nevoie acum, de o coaliţie cu o susţinere mare în parlament.

    Însă acum, guvernul de dreapta vine cu decizii curat de stânga: vor creşte taxele! Contribuţiile sociale pentru salarii cresc cu o valoare de 3,8% din salariu.

    Aştept să văd cum marele libertarian Patapievici va interveni şi va lăuda guvernul pentru minunatele decizii, care sunt contrarii a tot ceea ce propovăduieşte el. Deşi e mai probabil că se va face că nu observă.

    Nu spun că socialismul sau libertarianismul sunt soluţii, ci doar că dacă toată lumea vede că măcăne, e absurd să spui că-i găină.

    Cenzura internetului în România!

    Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, începând cu 11 Decembrie 2008, a început să cenzureze situri pe care le consideră pornografice.

    Fără nicio avertizare, nici măcar un comunicat public cu lista completă a siturilor blocate, Autoritatea Naţională pentru Cenzura Internetului a început să cenzure siturile care nu se potrivesc cu morala socialistă.

    Majoritate siturilor sunt pornografice, dar mai se strecoară şi situri precum www.220.ro, un site de video sharing, unde utilizatorii uploadează filmuleţe amuzante şi care nu e nici de departe un site pornografic, mai degrabă având filmuleţe cu pisici.

    Despre cenzură şi binele societăţii s-a discutat mult şi bine, problema cea mai mare fiind că statul, atunci când simte că poate să cenzureze, va începe din ce mai mult, ajungând la cenzura politică: dacă se blochează situri pornografice, de ce să nu blocheze şi alte siteuri ilegale: de exemplu, cele cu calomnii. Evident, orice acuzaţie de corupţie va fi o calomnie, ceea ce-ţi va bloca situl.

    Dacă e să ne gândim bine, chiar dacă cenzura pornografiei ar fi un lucru bun, ce contează 40 de situri, când internetul are milioane de alte situri de genul ăsta?

    În momentul scrierii acestui post, nu toate ISP-urile au aplicat lista de cenzură, dar unele au fost prompte în aplicarea deciziei, pentru a evita amenzile mari (de 50.000 lei) pe care le pot primi.

    Lista de situri cenzurate în România

    Internet censorship in Romania, articol pe English Wikipedia

    Alegerile parlamentare 2008

    Au trecut şi alegerile, cu izul lor caragialesc, promisiuni deşarte, insulte inutile, pahare cu apă aruncate pe faţa adversarilor politici şi doar abureală pe faţa alegătorilor.

    Pentru cei care nu au votat, de altfel, majoritatea cetăţenilor, aici este campania electorală pe scurt:

  • partidele promit marea cu sarea (toţi) şi îşi înjură adversarii (iarăşi toţi)
  • Vanghelie (PSD) dă şpagă electorală câte un telefon
  • staffurile partidelor se iau la bătaie (PNG cu PNL)
  • candidaţii PD-L şi PC se stropesc cu apă în timpul unei dezbateri
  • Silviu Prigoană (cel cu gunoiul) lansează maneaua PD-L-ului

    Dar care erau partidele? Câte ceva despre pretenţiile ideologice ale fiecărui partid.

  • PD-L (provine din aripa Roman a FSN-ului) — pretind că sunt creştini-democraţi de dreapta, au în numele lor cuvântul “Liberal”, iar până acum doi ani, erau membri ai Intenaţionalei Socialiste. Nu au deloc o ideologie, ceea ce-i avantajează în lupta pentru ciolan.
  • PSD (provine din aripa Iliescu a FSN-ului) — pretind că sunt de stânga, dar, spre deosebire de stânga din mai toată Europa, nu sunt progresişti. Nici ei nu au docrina prea clară.
  • PNL (pretind că au o legătură cu PNL-ul de dinainte de război) — ar trebui să fie liberali, dar prea au acţiuni populiste, să fie aleşi.

    Fiecare din aceste două partide ar putea forma guvernul, iar faptul că nu au în spate vreo doctrină în afară de ciolanism, ajută. Negocierile sunt complicate şi de faptul că anul viitor sunt alegeri la preşedinţie, ceea ce-l face pe Băsescu să se gândească şi la propriul scaun.

  • Candidat la senat, la fără-frecvenţă: Anca Boagiu (PD-L, colegiul-4 Senat)

    Candidatul zilei este Anca Boagiu, de la Partidul lui Băsescu, candidat la Senat.

    Pe Anca Boagiu o ştim de mult, de pe vremea când era ministru al transporturilor. Cât de bună a fost prestaţia ei e greu de cuantificat, dar impresie bună sigur nu prea a făcut.

    Aşa că am început să caut alte date despre ea, şi am găsit că în actuala legislatură a fost în 3% din şedinţe. (articol în Gândul)Deci, mă roagă să o votez, ca ea nici măcar să nu meargă la şedinţele camerei deputaţilor în ultimii ani.

    De ce aş vota-o?
    viagra

    Soluţie la deficitul bugetar: Fără finanţare a bisericii din bani publici

    Cel puţin un miliard de euro se cheltuiesc pe an din bani publici pentru biserici. Asta include salariile preoţilor, banii care sunt daţi Bisericii Ortodoxe şi altor culte direct, cât şi banii care sunt daţi pentru construcţia de biserici.

    Doar Catedrala Mântuirii Neamului costă câteva sute de milioane de euro, plătiţi de la bugetul de stat. În afară de asta, consiliile judeţene finanţează construcţia de noi biserici (de exemplu, doar CJ Cluj a dat 20 milioane euro), şi la fel şi unele primării. Statul este laici şi este ilegal ca el să avantajeze o biserică, dar legile nu se aplică la noi.

    Probabil că în jur de 5% din taxele pe care le plătim ajung la biserică. Soluţia corectă ar fi cea din Germania: cei care sunt membri unei biserici, să plătească o taxă suplimentară care ajunge direct la biserică. Cei care nu sunt membri, să se descurce şi fără biserică.

    Care sunt şansele pentru ca o idee asemănătoare să apară în România?

    zero. Toţi politicienii sunt mari creştini. Nimeni nu ar vrea o astfel de lege, nu pentru că nu ar crede că e o idee bună, dar pentru că ar putea pierde din voturile babelor credincioase.

    cialis

    Globalizare, post-modernism şi cartofi prăjiţi

  • animative