Nici unul, nici altul nu mi se par potriviţi să fie preşedinte. La noi, preşedintele nu are mare putere, aşa că aş prefera cineva care să poată fi considerat un model, cineva care să inspire oamenii. Nici Geoană, nici Băsescu nu inspiră pe nimeni, aşa că se poate doar alege răul cel mai mic.

Acest rău cel mai mic e Geoană.

Băsescu e genul care este într-o vânătoare de vrăjitoare continuă.

Găseşte totdeauna câte un duşman nou, împotriva căruia începe o cruciadă: parlamentul, cei 322, mogulii, comuniştii, ruşii, tonomatele, Grivco, oligarhii, Vântu, Voiculescu, etc, etc…

În loc să vorbescă problemele adevărate ale ţării (ca de exemplu deficitul bugetar uriaş şi ineficienţa aparatului birocratic), foloseşte strategia “Red Herring” a dictatorilor: se luptă cu nişte duşmani ai poporului; dacă aceştia nu există, trebuiesc inventaţi.

Băsescu duce o luptă cu morile de vânt şi din cauza asta mulţi cred că face ceva, deşi e doar aparenţa. Corupţia e la fel de mare, birocraţia la fel de ineficientă, iar statul are la fel de ruginite ca şi pe vremea lui Năstase.

În momentul actual, PDL-ul are guvernul, dar nu încearcă vreo schimbare în administraţie, pentru că nu e în interesul lor. PDL-ul are la fel de mulţi oligarhi din afaceri necurate ca şi PSD-ul, dar cum spune proverbul, Hoţul strigă: „Hoţii!”.

Singura diferenţă ar fi că presa şi oamenii nu s-ar focaliza pe certurile sterile şi interminabile între Băsescu şi ceilalţi; doar prin discutarea unor teme serioase se poate schimba ceva. Altfel vor mai trece încă 5 ani în care nu se va schimba nimic.

Neavând alte lucruri mai importante de discutat, parlamentarii noştri au început negocierile în legătură cu homosexualii.

Rezultatul negocierilor au fost că vor interzice căsătoriile între homosexuali, nu numai cele care s-ar putea face în România, ci şi cele care sunt făcute în ţările de lumea a treia care permit astfel de barbarii: Suedia, Norvegia, Olanda, Canada, unele regiuni din Statele Unite, etc.

Noul Cod Civil a fost propus de PD-L, dar hai să vedem ce spun şi reprezentanţii celorlalte partide. Indiferent de culoarea politică, toţi politicienii sunt împotriva “găozarilor”, după cuvântul foarte plastic al lui Băsescu:

O arhitectă cunoscută internaţional a proiectat pentru o firmă evreiască un turn de 200 metri pentru zona Eminescu din Bucureşti:

Însă se pare că arhitecţii noştri nu sunt de acord pentru că nu se potriveşte cu stilul local. Evreii nu au ce căuta să ne construiască clădiri moderne, într-un stil internaţional. Evident, cu astfel de argumentaţie nu s-ar fi construit nici Turnul Eiffel, dar poporul nostru se poate mândri cu o şcoală de arhitectură mult mai bună decât cea a francezilor.

Dar care e stilul local? să ne uităm prin zonă, ce clădiri sunt!

În această primă imagine, o clădire de birouri la intersecţia Eminescu-Polonă; vedem verdele-praz, care ne aduce aminte de alimentul pe care atâţi olteni l-au folosit timp de secole pentru a supravieţui. 100% românesc.

Puţin mai încolo, pe aceeaşi stradă, o clădire care arată ca o burtă de politician român, dar unul patriot, albastrul fiind aceeaşi nuanţă cu cea din drapelul naţional. 100% românesc.

Mergem mai înainte, şi ajungem pe Dorobanţi, unde întâlnim un şir minunat de blocuri. Poate că blocurile comuniste par să arate pentru necunoscători la fel, din Praga până-n Vladivostok, dar există elemente care-l fac pur românesc, de exemplu cum fiecare şi-a pus termopane de altă culoare şi formă, dovedind că românul e original, nu ca fraierii de cehi, care şi-au pus termopane la tot blocul la fel.

Nu-i aşa că nu se potriveşte cu stilul zonei?

Propunere

Un stil mai românesc decât acesta, se poate găsi chiar la aici, la noi, fiind reprezentat prin sute, dacă nu mii de construcţii în toată ţara. Un exemplu, aici:

Ziarul Financiar ne vorbeşte într-un articol despre Ciudanoviţa un sătuleţ din Judeţul Caraş-Severin, unde a fost o mină de uraniu. Mina s-a închis, dar radiaţii în zonă tot există.

Subiectul are ceva interes, reporterii au încercat, dar partea ştiinţifică este foarte deficitară.

În primul rând tot vorbesc despre radioactivitate în zonă, dar nu spun şi ei care e valoarea radiaţiilor gama în zonă, că se pot măsura, nu e nevoie decât de un contor Geiger.

Este mai ridicată decât în restul judeţului? Este periculoasă peste tot, sau doar pe lângă mine?

Nu există în articol răspunsuri la aceste întrebări, lăsând totul într-o aură de mister, de parcă ar vâna fantome, nu radioactivitate.

Trecem mai departe şi vedem că ne spune şi ceva background ştiinţific (mai exact o singură frază) despre uraniu şi radioactivitate:

Radioactivitatea uraniului se injumatateste in cateva miliarde de ani, asa ca la Ciudanovita atinge in continuare cote alarmante.

Însă, într-o singură frază au reuşit să facă TREI greşeli:

1. “Radioactivitatea uraniului” nu se înjumătăţeşte. E tot aceeaşi, se înjumătăţeşte cantitatea de uraniu, prin fisionare spontană. Acel timp se numeşte timp de înjumătăţire şi reprezintă timpul după care mai există doar jumătate din cantitatea iniţială de material radioactiv.

Adică dacă am 10 kg de o substanţă cu timp de înjumătăţire de 1 zi, mâine voi avea 5 kg din acea substanţă şi poimâine 2.5 kg şi tot aşa, substanţa transformându-se în alte elemente prin fisiune, eliberând şi energie sub forma de radiaţie. În centrale nucleare, această energie este transformată în electricitate.

2. Uraniul nu are un singur izotop, ba are chiar 33 (vezi pagina wiki) şi fiecare din aceşti izotopi are propriul timp de înjumătăţire, variind de la 60 nanosecunde pentru ²²⁰U până la 4 miliarde de ani pentru ²³⁸U. În natură, uraniul se găseşte ca un amestec de izotopi, printre care cel mai mult fiind ²³⁸U.

3. Cu cât timpul de înjumătăţire este mai mare, cu atât radiaţiile emise sunt mai mici, deci izotopului care are timpul de înjumătăţire de miliarde de ani aproape că nici nu poate fi simţit şi clar nu este de vină pentru radiaţiile din zonă. Însă, un izotop care are timpul de înjumătăţire de o săptămână, te va iradia foarte repede.

De aceea, nu izotopul cu miliardele de ani (²³⁸U) e cel care emite radiaţii multe, ci izotopii care au vieţi mai scurte, ca ²³⁴U (timp de înjumătăţire de 250.000 de ani), transformându-se în radon (izotopul ²²²Rn), o substanţă foarte periculoasă (cu timp de înjumătăţire de 3,8 zile) şi care este cea care produce cancer de plămâni la lucrătorii din minele de uraniu.

Însă izotopul de uraniu ²³⁸U nu este nici el deloc sigur, fiind toxic. Adică dacă-l înghiţi, te va omorî cum o face şi arsenicul şi nu datorită radiaţiilor sale.

Băsescu anunţa imediat după alegeri că în România a câştigat dreapta. Evident, tinerii români sunt toţi de dreapta, indiferent de părerile politice şi economice, pentru că stânga este asociată cu comuniştii, rusofilii şi anti-românii, iar un Român Verde trebuie să fie de dreapta.

Marii susţinători de drepta ai PD-L-ului s-a cam potolit când au anunţat că se vor alia cu arhi-inamicul lor, PSD-ul. Principii sau ne-principii, foamea pentru putere e mai importantă. “Intelectualii lui Băsescu”, precum Patapievici, au schelălăit cum le-a spus stăpânul, încercând să explice că asta este nevoie acum, de o coaliţie cu o susţinere mare în parlament.

Însă acum, guvernul de dreapta vine cu decizii curat de stânga: vor creşte taxele! Contribuţiile sociale pentru salarii cresc cu o valoare de 3,8% din salariu.

Aştept să văd cum marele libertarian Patapievici va interveni şi va lăuda guvernul pentru minunatele decizii, care sunt contrarii a tot ceea ce propovăduieşte el. Deşi e mai probabil că se va face că nu observă.

Nu spun că socialismul sau libertarianismul sunt soluţii, ci doar că dacă toată lumea vede că măcăne, e absurd să spui că-i găină.

Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, începând cu 11 Decembrie 2008, a început să cenzureze situri pe care le consideră pornografice.

Fără nicio avertizare, nici măcar un comunicat public cu lista completă a siturilor blocate, Autoritatea Naţională pentru Cenzura Internetului a început să cenzure siturile care nu se potrivesc cu morala socialistă.

Majoritate siturilor sunt pornografice, dar mai se strecoară şi situri precum www.220.ro, un site de video sharing, unde utilizatorii uploadează filmuleţe amuzante şi care nu e nici de departe un site pornografic, mai degrabă având filmuleţe cu pisici.

Despre cenzură şi binele societăţii s-a discutat mult şi bine, problema cea mai mare fiind că statul, atunci când simte că poate să cenzureze, va începe din ce mai mult, ajungând la cenzura politică: dacă se blochează situri pornografice, de ce să nu blocheze şi alte siteuri ilegale: de exemplu, cele cu calomnii. Evident, orice acuzaţie de corupţie va fi o calomnie, ceea ce-ţi va bloca situl.

Dacă e să ne gândim bine, chiar dacă cenzura pornografiei ar fi un lucru bun, ce contează 40 de situri, când internetul are milioane de alte situri de genul ăsta?

În momentul scrierii acestui post, nu toate ISP-urile au aplicat lista de cenzură, dar unele au fost prompte în aplicarea deciziei, pentru a evita amenzile mari (de 50.000 lei) pe care le pot primi.

Lista de situri cenzurate în România

Internet censorship in Romania, articol pe English Wikipedia

Au trecut şi alegerile, cu izul lor caragialesc, promisiuni deşarte, insulte inutile, pahare cu apă aruncate pe faţa adversarilor politici şi doar abureală pe faţa alegătorilor.

Pentru cei care nu au votat, de altfel, majoritatea cetăţenilor, aici este campania electorală pe scurt:

Candidatul zilei este Anca Boagiu, de la Partidul lui Băsescu, candidat la Senat.

Pe Anca Boagiu o ştim de mult, de pe vremea când era ministru al transporturilor. Cât de bună a fost prestaţia ei e greu de cuantificat, dar impresie bună sigur nu prea a făcut.

Aşa că am început să caut alte date despre ea, şi am găsit că în actuala legislatură a fost în 3% din şedinţe. (articol în Gândul)Deci, mă roagă să o votez, ca ea nici măcar să nu meargă la şedinţele camerei deputaţilor în ultimii ani.

De ce aş vota-o?

Cel puţin un miliard de euro se cheltuiesc pe an din bani publici pentru biserici. Asta include salariile preoţilor, banii care sunt daţi Bisericii Ortodoxe şi altor culte direct, cât şi banii care sunt daţi pentru construcţia de biserici.

Doar Catedrala Mântuirii Neamului costă câteva sute de milioane de euro, plătiţi de la bugetul de stat. În afară de asta, consiliile judeţene finanţează construcţia de noi biserici (de exemplu, doar CJ Cluj a dat 20 milioane euro), şi la fel şi unele primării. Statul este laici şi este ilegal ca el să avantajeze o biserică, dar legile nu se aplică la noi.

Probabil că în jur de 5% din taxele pe care le plătim ajung la biserică. Soluţia corectă ar fi cea din Germania: cei care sunt membri unei biserici, să plătească o taxă suplimentară care ajunge direct la biserică. Cei care nu sunt membri, să se descurce şi fără biserică.

Care sunt şansele pentru ca o idee asemănătoare să apară în România?

zero. Toţi politicienii sunt mari creştini. Nimeni nu ar vrea o astfel de lege, nu pentru că nu ar crede că e o idee bună, dar pentru că ar putea pierde din voturile babelor credincioase.

Scopul principal al presei este să informeze, nu să alarmeze degeaba pe cei care cred în titlurile lor zănatice şi senzaţionaliste.

Evenimentul Zilei şi Cotidianul, două dintre ziarele care se consideră “de calitate” au titluri de tabloide, în legătură cu defecţiunea de la LHC: